Adina Speranta - poeziile altor autori

În orăşelul azvârlit pe câmp,
vântul cu pălăria lui de paie,
uşor isteric, îmbătat de ploaie,
fluieră la femei şi joacă tâmp.

Tristeţea ta mă face mai urât
şi înţelegerea se schimbă-n frică
şi zâmbetul îşi stinge lampa mică
pe buzele uitate de sărut.

Din fiecare veac coboară un cal să ronţăie statui,
zadarnic încercaţi să-mi puneţi pe limbă lipitori abstracte,
orgoliul meu e să-mi plimb rana într-un vagon de clasa-ntâi,
norii ghimpaţi să-i trec în silă ca îngerul lipsit de acte

Nicicând peste puhoaie nu se va revolta
floarea ţâşnită numai de paradă,
e ca şi cum intrând în casa ta
uşa ţi s-ar deschide tot în stradă.

Acum gelos pe fluturi, ieri alăptat de nori,
nici nu ştiam ce-i umbra cînd m-au lovit cu băţul,
ca lacrima pe-obrazul unui copil din flori
am lunecat şi, iată, simt biciul şi simt hăţul.

Traficant al propriei mele morți
contrabandist cu bagajele pline de tușe
sună oasele-n mine:
cling cling

Copilul meu, în zori eu nu mai am
Mânuța albă-n taină s-o sărut.
Obrajii rumeni ca de catifea,
Să ți-i dezmierd și să-i închin tăcut.

Mi-aduce vântul
Miros de salcâm,
Miraje de pe a-l viselor
Tărâm.

O, dați-mi aripi
Să mă-nalte
Spre infinitul
Ce m-atrage!

Plutește barca!
Fără nici un gând,
Mă leagănă pe unda argintie!
În larguri, noaptea cerne din văzduh,