Poezii despre Adevăr:
- Secătura
Durǎ, vulgarǎ,
Cu pretenţii de şcoală,
Secătura ascunde
Un suflet opac
« samoila » - Sǎ nu mǎ simt torturat
Am fost de multe ori
Apostrofat
Că nu-mi doresc
Ce îşi doreşte omul,
« samoila » - Ademenit de şarpe
Mă preocupă omul rar,
Chiar dacă umblǎ ameţit
De spaima rece fǎrǎ har
Cǎ e şi el ceva finit!
« samoila » - Mântuitori
Aş face-o cură
De blâdeţe
Iubindu-mi
Chiar destinul,
« samoila » - M-am dat lumii
De glumesc, şi nu se face,
Îmi cer scuze, cel puţin,
Ironia mea, rapace,
Ascunde un mare chin.
« samoila » - Ca nişte mişei
Între munţi de pietriş
Şi stâlpi de curent,
Se-aud
Tractoarele-n muget.
« samoila » - Am sǎ-i iert
Mulţi nebuni
Din lume
Au inventat
Nirvana,
« samoila » - Dacǎ vrei
Eu n-am avut onoruri
Ca sǎ-mi lezeze lutul,
Parale sau favoruri,
Sǎ fac, cumva, pe mutul.
« samoila » - Călător în timp
Când timpul ne pǎrǎseşte veşnicia îi ia locul
Viaţa obosit-adoarme accesând în vis norocul
Rostul raţiunii piere hǎrţuit de toropealǎ
Simţul cade în neştire pe aripi de îndoialǎ.
« samoila » - Sărmanii
Angoasa febrilă a pus stăpânire
Pe oameni de gând spânzuraţi,
Să îşi găsească dorita ieşire
Din starea năucă de condamnaţi.
« samoila »

