Poezii despre Adevăr:
- Fantezie
Nicǎieri nu te simţi
Bine,
Deşi vrei sǎ scapi
De asta,
« samoila » - Frǎmântǎrile fiinţei
Te-ai dus
Tocmai în vârf
De deal,
Fiinţǎ!
« samoila » - Un spirit
Un spirit se agită
În salon
Printre doamnele
Cu pǎlǎrie
« samoila » - Adâncul Dragostei sublime
Adâncul Dragostei sublime
Adâncul Dragostei sublime
E un Izvor viu, de nesecat
« Flavius Laurian Duverna » - Nu trebuie vreo pregǎtire
Mila,
Pedeapsă pentru mine,
E o cruzime
Între cruzimi
« samoila » - O Dragoste atât de mare
O dragoste atât de mare.
O dragoste atât de mare
Cum Doamne, ai arătat
« Flavius Laurian Duverna » - Alegeri
Admir cum se ridic-o floare
Drept înspre cer, tenace,
O rugă închin, şi pun o întrebare:
De ce simţirea mă preface?
« samoila » - Mǎ dau uituc
Încerc,
Deşi nu e uşor,
Defectele-mi
Să le abat
« samoila » - Goarna trezirii
Le ştiţi pe toate numai voi,
Fiinţe încrezute, hilare şi sucite!
Pe care devenirea le trece la strigoi,
Sărmane umbre, mereu neliniştite!
« samoila » - Sunt, oare, de acuzat?
Când presimt cǎ-mi vine
Starea
De neagră
Supărare
« samoila »

