Poezii despre Adevăr:

Noi suntem. Dar oare ce înseamnă a fi
În terna existență efemeră ?
Tăcute roluri jucate în pustii
De noi, actori in viața pasageră.

Socrate,
Mereu mǎ cicǎleşti!
Sǎ ştiu,
Sǎ vreau de toate,

Iar faci planuri
Îndrăzneţe
Cǎutând
Izvor de apǎ

Poezia, har divin,
Este hrană, este dor,
E furtună sau amor,
E al inimii preaplin.

Fiind cercetător
Şi-având
Un crez,
Propusu-mi-am

Divina Forţă

Există o Forţă, Creatoare,
Cu-originea sfântă în vecii,

Eu am numai hârtia,
Creionul, mintea şi arţag,
Mi-e casă, masă, poezia
Şi omul uneori mi-e drag.

Nu vreau
Să mă cuprindă
Un tremur
Progresiv

Mi-am permis
Aşa, -ntr-o doarǎ,
Sǎ mai pǎrǎsesc
Neantul

Întâlnirea decisivă

S-au întâlnit la cruce sus
Dragostea şi cu păcatul;