Poezii despre Adevăr:

Să zbor...

Să zbor aşa, mai sus de stele
Mai sus de cerul plin de sori -

Maiestatea Divină

... Şi dacă dincolo de nori
Mai sus în spaţii siderale,

Chiar de sunt vie, mor încet în mine,
Cu fiecare ton de vodevil,
Din amăgiri la metru sau la kil,
În trenul vieții, legănat pe șine.

În temnițele sufletului stau ascunse,
Închise ermetic, părerile de rău,
Strânse-n lanțurile cuvintelor nespuse,
Tot încercând să iasă din nesfârșitul hău.

Contemplare

Cu mintea-ndreptată spre culmi infinite
Pătrunsă de gânduri, ce sunt mărginite,

Orice durere cu timpul slăbeşte,
Silind rǎzbunarea cu faţa-i plecată
Să părăsească ce îndrăgeşte,
Sugerând că totul se gată.

Încerci să ai destul
Curaj
Să speri
Cǎ eşti

Mi-e somn!Afarǎ plouă râu
Peste cumplita sete
A lanului de grâu
Gingaş ca sânul unei fete.

Pro Logos

Când din cerurile-nalte, ai venit prin întrupare
Într-o lume de păcate, ce se-afla-n neascultare,

În ritmul cald al inimii mă poartă
Pierdutii pași ai ultimului dans,
Un vals ce a schimbat a noastră soartă
Scoțându-mă din veșnicul balans