Poezii despre Adevăr:

Omul acesta,
Bietul,
Pe nimeni nu ascultă.
Bea!

Îmi aduc
Prea bine-aminte,
În picioare stând
Firesc,

Moarte,
Vezi cǎ unii oameni
Te invitǎ la cafea
Ca sǎ trǎncǎniţi

Cine îmi spune că lumea există,
Şi este aşa întocmai cum pare?
Porunci severe în mine insistă
Sǎ dau rǎspunsul la astǎ-ntrebare.

Cine m-ajută să regret?
Mă întrebam,
Aşa,
Într-o doară,

Între mine şi vorbe
Se iscă furtuna,
Tornadǎ avidǎ
De om şi de cale,

Bine ar fi,
În planurile curajoase,
Să punem deoparte
Ţâfna cea mare.

De-mi eşti prieten
Cu-adevǎrat,
Mai bine, taci!
Şi nu mă cicăli!

Sunt obligat,
Uneori,
Să respir
După un plan deja stabilit

Lipsă de iubire

I-o lipsă-acută, Doamne, de iubire,
Nici mama pruncul nu și-l mai hrănește.