Poezii despre Viaţă:

În mine ca-ntr-o gară dorinţele se-mbină,
Ca o răchită, toamna, eu mă trezesc plângând.
Din suflet se despică fântâna de lumină
Şi-nfrigurată cade pe iarba unui gând.

Venirea mea pe lume,
A generat neliniști...
Flămând de viață,
Chinuiam nopțile

La periferie într-o cârciumă cufundată în beznă
Își povesteau nefericiții dragostea neîmpărtășită.
Erau amețiți, mintea le juca feste, pluteau în ceață.
Împreună au învățat să ierte și să iubească.

mi-a luat o după-amiază întreagă
o bucată bună din seară
4 cafele şi aproape un pachet de camel galben
să dau gata Urbancolia

Noaptea de vis, cu mit și splendori
Se scurge în abis și secundă,
Zarea, cu plete răzlețe de nori
A plecat în cer să se-ascundă.

în grădinile nimănui din satul
îngropat sub cianuri
nu mai creşte nici iarba

Căci totul poate fi un vis
Un vis în care dormi
Aşteptând fără surâs
Ziua în care o să mori

M-am luptat cu mine însumi și tot eu am pierdut
Și-a trebuit tot ce-am făcut să-l iau cumva de la-nceput.
E crud, da e mai crudă viața, când te scoli dimineața,
Vrei să te privești în oglindă, da n-apuci și te cuprinde greața.

au trecut mulți ani,
am trăit mulți ani aici
înghesuită-n toracele firav,
era incomod

Muză si iubire

În mine versurile dau târcoale
Cum dau târcoale lupii pe la oi,