Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Eu curg în râu de lavă către tine,
Tu bei din mine, noian de picături
Și amândoi, pictăm pe zări senine
Povești de dor, și-n taină aventuri.

Dintotdeauna
Hrana sufletului meu,
Mai tot timpul flămând
Şi în continuu

Tinerețea fuge de gânduri,
Maturitatea te pune pe gânduri,
Bătrânețea se hrănește cu gânduri.
( Eu)

Deschide plicul sosit din depărtare,
Citește câteva rânduri din misivă,
Inima-i bate din ce în ce mai tare,
Demonii nopții intră în derivă !

Dans, dans, dans dans,
O fărâmă de clipă-n suspans,
Răpiri de fecioare-n balans,
Magie divină trimisă-n avans.

În zori de vis, când soarele te alinta râzând,
Pe chipul tău ardeau nopţi pline de tandreţe,
Iar undele te aşteptau şi te-ascultau cântând
Ode furate ades din aventuri răzleţe.

Când dorul meu se tânguia pe vers,
Frumoasa mea prinţesă cam zăludă,
Dorind ca nimeni să nu te audă,
Te-ai reîntors tiptil din univers.

Norii beţiilor nocturne
Se risipesc
Dezgolind zorii
Plini de taine

Privesc spre bolta înstelată din pridvor,
De ochii tăi, de trupul tău îmi este dor,
Secundele adorm pe chipul meu, rănit
De timpul ce se scurge în mine, istovit.

Gândurile mele toate
le-am ales şi le-am legat,
Ele-au evadat în lume
şi pe mulţi au disperat.