Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Se scutură salcâmii de țepi și păpădie,
Șiraguri de neliniști cu iz de viitor,
Îmbracă cripta nopții cu spaimă fumurie,
Arzând flacăra lunii în candela din nor.

Râul gândurilor de cristal
Se revarsă-n cataracte,
Se frământă și se zbate
Într-un iureș infernal.

În gând regină,
Ca o Ondină,
În care curg, până-n afund,
Ca un Luceafăr

Dorul se pierde în univers de gânduri,
Pleoapele aromite, în noapte se închid,
Adorm plutind pe aripi de nemărginire,
Oniricul mă prinde,frenetic și cupid.

Privește-mă pentru o clipă,
Vreau să-ți văd
Furtuna din ochi
Și din trup...

Răsărit de lună

Înserarea se recompune în ceruri,
Negura tremură și păcură bea,

Zburdă valul
Farul ninge,
Gândul meu,
Purtat de zâne,

Valsul mirilor de-argint


Încărcat cu armonie

Nu știu ce m-apasă...
O fi volbura mării
în prag de furtună,
sau nebunia câinilor

Mă-nveșmântez cu tine-n gând
Ca-n mine, în delir să te stârnești,
Să-mi vezi iubirea dând în floare,
Cum umblă-nfiorată în calești,