Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

În rătaciri de-o clipă
Nu fac nici o risipă
De dragoste nebună
Din inima-i de zână.

Aveţi ceva secunde de vânzare ?
Sau ore, sau minute câteva ?
Cumpăr orice, pe gologani câţiva
La litru, kilogram sau la pahare. !

Sunt iarăşi iarnă grea şi-s troienit cu patimi,
Respir crivăţul rece, din ale mele gânduri,
Un ger cumplit imi curge in zâmbet şi în lacrimi,
Şi nu mai ard cu tine în infinite ruguri.

Zâna mea de stele ninsă,
Îmbujorată și distinsă,
Pentru pletele-ți de-argint
Printre doruri fac un sprint,

Tristeţe ucisă

Ascult cerul si marea ce urla disperată,
Curge prin visul meu tăcerea resemnată,

Pahare cristaline, sublim aliniate
Pe masa gândului sprințar, mereu lucid
Se umplu cu nectarul din sticle-alintate,
Golindu-se în versul de măreții avid.

Cerul plânge, astre plouă,
Stropi de lacrimi prinse-n rouă,
Steaua Nordului e-n sud,
Norii în răcori asud,

Sărută mâna mamei tale cu onoare
Cu dragoste de fiu, dogoritoare,
Prin tine ea este nemuritoare,
Când va pleca şi cerul te va doare.

Riduri de toamnă


Penelul timpului necruţător

Am început să scriu în nopţile de ceară
Când dorul de iubire mă răscolea intens,
Scriam pe zori, pe-amiază sau pe seară
Scrisori, ce alergau stinghere-n univers.