Sorina - creaţii proprii

Două zile şi o noapte

Într-o zi plictisitoare-n care ploi sărută vântul
şi-apoi cad, udând pământul,

Ai auzit?

Îmi leagănă inima vântul pornit,
o răsuceşte pe fiece parte,

Acolo este rostul

Deasupra sunt uitate,
minunile pe cer,

Piticii călători

Demult, pe cărări neştiute,
călători printre fire de iarbă,

Se aud sirene stranii


În oraşe sau în lumea în care bătrânii mor,

Atâta alb şi-atâta floare!

Atât de tare mi-am dorit
să văd grădina înflorită,

Veni-va o zi

Veni-va o zi când fi-vei iubit,
aşa, precum ar fi o simplă trebuinţă

Şi pomul dinspre nord

Nu mai sunt ploi, doar nori împovăraţi,
nici vâsle nu mai au cărări pe valuri,

Costelaţii

În noaptea asta scriu pe cer,
că pasul meu e prizonier,

Timpul rămas

Păsări cu aripi deschise,
par gânduri spre cer, călătoare