Sorina - creaţii proprii

Povestea scrisorii

Se lasă-nserarea pe-ntiderea mării,
cuminte e valul şi vântul hoinar,

Cer vrăjit

Lângă ochii tăi, sclipire.
Te privesc şi mi-amintesc,

Cuvinte roşii pe-albe foi

Târziu, cuvintele de-a valma
se rătăcesc printre-amintiri

E noaptea cea cuminte

Aprinse sunt pe boltă, stele,
ce parcă stau şirag,

Tunelul

Sub lumea zgomotoasă e un tunel adânc.
Deasupra săpăturii, o uşă mare-albastră

În corpul meu de gânduri


Aveam aripi de înger, în nopţile cu vise.

Galbenul de lună

Pe băncile din jur, multă zăpadă
şi parcă nu e loc mai umed decât albul,

Un porumbel fragil

De-atâtea ori mă simt ca un copil.
Privirea îmi străbate printre pleoape,

Te-aştept

Te-aştept în iarna grea şi rece,
să revedem pe 'naltul cer,

În vis de noapte, nerostit

...şi somnul pare liniştit,
atinge luciul apei,