Solstițiul de vară în astronomie și mitologie - maria.filipoiu

SOLSTIȚIUL DE VARĂ ÎN ASTRONOMIE ȘI MITOLOGIE

Solstițiul de Vară este o sărbătoare astronomică, ce marchează debutul verii, cu soare dogoritor în cea mai lungă zi din an (21 iunie) și cea mai scurtă noapte (20 spre 21).
În tradiția populară, solstițiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în popor sub denumirea populară - Drăgaica - celebrată pe 24 iunie.
În data de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°, fiind momentul solstițiului de vară, care marchează începutul verii astronomice, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București. Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât şi o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor păstrează (în prima aproximație) o poziție fixă în spațiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33'. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt luminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopților, precum şi succesiunea anotimpurilor.

Nopțile albe de la Pol

Etimologic, solstițiu provine de la expresia „Soarele stă”, dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea mișcarii Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52' deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore și 32 de minute, durata nopții fiind de numai 8 ore și 28 de minute, purtând denumirea de „noapte albă. Din același motiv, crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate (cu cât ne apropiem mai mult de Pol), crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”.
După momentul solstiţiului de vară, durata zilei iluminate de Soare începe să scadă, iar cea a nopţii să crească, timp de şase luni, până la 21 decembrie, când este solstițiul de iarnă. Atunci este cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte.
Între cele două solstiții intervine momentul de egalitate a zilei cu noaptea în orice loc de pe Pământ, numit echinocțiu de toamnă („echi” înseamnă „egal”).
Solstițiul de vară (respectiv de iarnă) nu se produce în fiecare an la aceeași dată și la aceeași oră. În anii bisecți, solstițiul de vară se poate întâmpla să se producă la 20 iunie.

Solstițiul în mitologie - purificarea spirituală

În mitologie, zeul Soare dogorește cu toată forța, pentru a-și arăta puterea covârșitoare asupra Pământului.
Având originea într-un străvechi cult solar, evenimentul solstițiului care marchează începutul verii astronomice, poartă numele „Cap de vară" în mitologia populară.
Tradiţia şi superstiţiile privind solstiţiul de vară au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai lungă zi (iluminată de Soare) a anului este considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare, o zi a absolutului, înscrisă sub semnul focului, care este simbolul Soarelui.
De semnul focului se leagă și obiceiurile populare, prin care este celebrată atotputernicia Soarelui de la solstițiu, aprins pe locul cel mai ridicat din localitate. Oamenii, încinşi cu brâuri de pelin, se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri în foc, să ardă odată cu toate posibilele necazuri care vor veni.
Astfel, solstițiul devine și o sărbătoare a purificării spirituale.
Din cele mai vechi timpuri, solstiţiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. De la această dată începe secerișul grâului, ceea ce îi conferă sărbătorii un cult agrar. Serbarea coincide cu data solstiţiului - 21 iunie - sărbătoarea absolutului.

Maria Filipoiu


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.