Poezii despre Singurătate:

se-aude-n gară șuieratul unui tren
vagoanele-i așteaptă înșirate
pe călătorii matinalului peron
îngrămădiți la casa de bilete

eu/tu

de-o parte eu -
tu de cealaltă

amurgul conabiu se destramă
sclipiri de olmaz pătează cerul
păsările aripi au de-aramă
din Graalul Sfânt se-adapă norul

„este atâta singurătate în acest aur”
Jorge Luis Borges

Luna ca o candelă în noapte

se scutură iar trandafirii
în dimineți lipsite de noroc
se-așterne vălul amintirii
peste cenușa arsului foc

fantasme ancestrale mă bântuie-n ocult
când viscolele toate scrâşnesc acut în farduri
şi caii de zăpadă mă poartă spre demult
când luna mai cădea în săbii printre arbori

ascunde-mă în amintirea ta
să mă poți vedea
de o să vrei
te voi aștepta printre urme

vertij

uneori totul se învârte în mintea mea
şi mă simt de parcă aş fi coborât dintr-un carusel

STRIGĂT DIN MINE

de Ursu Marian Florentin

îmi sunt buzele însetate
şi trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
şi sudoarea