Poezii despre Singurătate:

PUNCTE CARDINALE


Noi suntem ca și două puncte cardinale

în seara de ajun
aș vrea să fiu iar copilul sfios
vestindu-L pe Cel bun
pe domnul Hristos

te-ai înălțat mult prea devreme
lăsând aici pe cei ce ți-au fost dragi
nu vor avea de ce să te blesteme
cu ei de astăzi pâinea n-o să mai împarți

un tren

ninge afară
e ger și viscolul bate

ştii tu pasăre să te bucuri că poţi zbura
şi-atinge înaltul senin?
căci eu nu pot decât visa

Ia-ţi femeie multe lemne-n bătătură
Că ne paşte-o iarnă de sfârşit de veac
Şi toţi toporarii vor ca să mai fure
De pe faţa lumii ultimul copac

CAPĂT DE ZĂRI


de Marian Florentin Ursu

e ora cinei...
ne aşezăm în jurul mesei
cei care am mai rămas
eu

fluturi albi roind
peste suflarea ta
cu miros de zăpadă
buzele-ţi ornează cu pruină

căutare

valuri... valuri... derivă...
nici vântul nu mai bate în pupa