Poezii despre Singurătate:

De-atâta răutate ce-n jurul meu se strânge
Prin oglindirea mării privesc cerul cum plânge

************************************************

LUMINI VIOLETE


cât de mult te-am iubit,

Întuneric, pian, și tristețea apasă,
De aici ai pornit și aici o s-ajungi -
În ochii de cer, care nu te mai lasă,
Pendulându-ți în suflet, nopți îndelungi.

GARA FĂRĂ NUME

de Marian Florentin Ursu

Păsările călătoare
S-au întors iarăși la cuiburi
După ce-au zburat pe mare
Și s-au întrecut cu valuri

S-a stins atunci, lumina, și trist, în întuneric,
Am început, de-odată să îți recit ceva,
Iubirea rămăsese, un lucru periferic -
Oricum o și pierdusem, de mult, pe undeva.

se scurge zăpada
ca o lacrimă
peste întâiul fir de iarbă răsărit
şi cerul se deschide

Cuvânt de început
Sau de sfârșit,
Nu știu...
Muzica îmi inundă

Beau vinul zilelor acestea,
Prefabricat spre a-ntrista,
Că s-a sfârșit aici, povestea,
Și cred că astăzi voi pleca.

poate ochii mei au greşit
văzând atâtea catarge pe ţărm
şi de-atunci
s-au rătăcit pe mare