Sfinții Constantin și Elena - Părinții Creștinismului - maria.filipoiu

Sfinții Constantin și Elena - Părinții Creștinismului

    * Credința în Dumnezeu și în taina rugăciunii este misterul religiei prin care e salvată omenirea de la dispariție. În simbolul Sfintei Cruci e biruința vieții asupra morții. - Maria Filipoiu

Religia, arta și știința sunt ramuri ale același copac. Ele au drept scop înnobilarea ființei umane ridicând-o din sfera limitată a existenței fizice și călăuzind-o spre libertate.” ― Albert Einstein
 
În ziua de 21 Mai sunt prăznuiți de creștinii catolici și ortodocși - Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena - datorită cărora creștinismul a devenit religie permisa, jertfele sângeroase fiind interzise și duminica a fost stabilita zi de odihna în Imperiul Roman.  
Istoricul acestei sărbători este legat de biruința Împăratului Constantin I, prin credință.
În anul 312 a avut loc bătălia de la Podul Vulturului, în care Constantin l-a invins pe Maxențiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful lui Constantin, și apologetul Lactantiu au descris viziunea pe care Împăratul a avut-o inainte de luptă. El a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția „hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge). Noaptea i s-a arătat Iisus Hristos în vis, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale Sfânta Cruce, ca semn protector în lupta care urma. Acest steag care purta însemnul creștin s-a numit „labarum”.  
În timpul domniei, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri, care au schimbat soarta creștinismului. Împăratul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful său. A murit la scurt timp, în Nicomidia și a fost înmormântat în Biserica din Constantinopol - ctitorită de el.
Cercetătorii sunt de părere ca deciziile Împăratului Constantin în favoarea creștinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena -  „cu mână de fier și credință mare” - care s-a aflat în permanență în umbra unicului său fiu, departe de atenția publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste și afecțiune. În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat dupa moartea lui Constanțiu Chlorus (tatăl lui Constantin). El si-a adus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de „Nobilissima Femina” - Nobila Doamnă.
În anul 325, Împăratul Constantin i-a oferit mamei sale, cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de „Augusta”. Tot în anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediție la Ierusalim, pentru a căuta Sfânta Cruce, pe care fusese răstignit Iisus Hristos.  
După „Aflarea Sfintei Cruci” (sărbătorită la 14 Septembrie), Împărăteasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum și piroanele folosite la răstignirea lui Mântuitorului, pe care le-a pus în capela palatului, după care a început construirea unor biserici la Mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem (Biserica Maicii Domnului) și Biserica de pe muntele Maslinilor.  
Sfânta Elena și-a petrecut ultima etapă a vieții la locurile sfinte și a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevarata bijuterie artistica, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.  
  Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea crestinilor. Numele ei, care se traduce - “făclie”, “torță”, “strălucirea soarelui” - este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, așezăminte teologice sau sociale. Ea a fost și rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde și credință autentică.
Pentru grija pe care a arătat-o săracilor, pentru preocuparea față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia și credința puternică, Împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creștinătate.  
Sfânta Elena este și ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a cauta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Sfinții Împărați Constantin și Elena în Ortodoxia Română

În România - Hramul istoric al Catedralei Patriarhale din Bucuresti - Sfinții Împărați Constantin și Elena
  Unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară, închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena este Catedrala Patriarhală din București - ctitorie a voievodului Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658) - care a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău. 
La Hramului Catedralei din 2002, o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arăpașu, o raclă cu particele din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse de la Mânăstirea Kykkos, împreună cu o copie după icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în mânăstirea cipriotă.

Obiceiuri și superstiții de Sf. Constantin și Elena

În ziua de 21 Mai - Sfinții Constantin și Elena - există în calendarul popular, o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează sa-si faca apariția.
- La Constandinu Puilor sau Constantin Graur - sărbătoare adresată păsărilor din pădure - se spune că păsările își învață puii să zboare, dupa ce li s-a dezlegat glasul la Vlăsie (11 februarie), s-au împerecheat și-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).
- Ca sărbătoare agrară, ziua de Constandinu Puilor era ultima zi în care se mai semanau porumbul, ovăzul și meiul. În popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usucă.
Podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii.
- În această zi sunt interzise muncile agricole - mulți agricultori nu lucrează de Sfintilor Constantin și Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului.
Oamenii trebuie să tină sărbătoarea, pentru ca puii din gospodarie sa nu fie mancati de ulii.
- Constantin și Elena este și o sărbătoare pastorală - ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele și pe cine vor angaja sa le păzească pe timpul pășunatului. 
în această zi se măsoară și se înseamnă pe răboj, laptele de la oile fiecăruia, pentru a repartiza corect, brânza strânsă din lapte.
- Sărbătoare a purificării era marcată prin focuri în locuri speciale, ce aveau rol de alungare a duhurilor rele, unde se adunau toți sătenii. Prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stână.  
- Tămâiatul semănăturilor: femeile, pentru a alunga duhurile rele, tămâiază și stropesc cu aghiazmă semănăturile, pentru a le apăra de forțe malefice.

Tradițiile creștine și ritualurile populare fac parte din tezaurul mitologic al popoarelor, ca parte identitară în istoria neamului.

Maria Filipoiu / poet, eseist, exeget, jurnalist