Scriitorul îndrăgostit - Liliana Tirel

Motto

,,Arată-mi un scriitor autentic care să nu fi iubit. Niciunul...”
Ionel Teodoreanu- romanul Lorelei


De trei zile scriitorul venea în fiecare seară la acest restaurant. Ajungea înainte de-a începe concertul, se aşeza la masa rezervată pentru el şi fuma ţigară după ţigară.Din când în când cerea câte un Johnnie Walker pe care-l sorbea dintr-o înghiţitură. Seara aceasta dorea să fie altfel. Era aniversarea lui, dar dorea s-o petreacă singur...sau aproape singur. A luat loc la masă, a cerut o sticlă de Dom Pérignon Rosé, două pahare şi o cafea.
Prin perdeaua de fum, privea cu ochi lacomi siluieta cântăreţei. Frumoasă, cu o voce ce-ţi pătrundea până-n cele mai îndepărtate unghere, solista se legăna în ritmul muzicii.Cunoscutul scriitor a făcut un gest discret ospătarului care se furişă printre mese.,,Măi, Fănică, dai banii aceştia fetei şi-i spui c-o invit la masa mea să servim o şampanie.'' Cu părul vâlvoi, creţ şi o şuviţă ce-i aluneca rebelă pe frunte, scriitorul fuma, privind printre gene la focoasa cântăreaţă. Înaltă, cu-n păr negru ce-i încadra ovalul feţei, cu o gură în formă de inimioară şi un trandafir ca sângele în mână, solista punea pe jar inimile bărbaţilor. Pe a lui, în special. Simţea picături reci de transpiraţie cum se preling pe spate. Palmele umede ţineau cupa de şampanie ca şi cum ar fi mângâiat sânul fetei.Cu înghițituri mici și prelungi savura vinul, gândindu-se la întâlnirea cu tânăra şi la noaptea fierbinte ce-l aştepta. Nici nu băgase de seamă când muzica încetase. Ridică privirea şi văzu lângă masă siluieta fetei. În secunda unu, scriitorul se ridică în picioare şi se aplecă adânc, în semn de respect.
- Ionescu, draga mea! spuse el, sărutând mâna tinerei.
- Sunt George, Maestre, mă bucură invitaţia dumneavoastră!