Sărbătoarea Sfintei Cruci - 1 august - maria.filipoiu

SĂRBĂTOAREA SFINTEI CRUCI - 1 AUGUST

* Crucea Domnului este mântuirea omenirii, semnul biruinței și al cinstirii tuturor sfinților.
* Crucea Sfântă leagă Cerul de Pământ și pe Dumnezeu de inimile creștinilor.
* Crucea este semnul credinței, cu Jertfa Mântuitorului prin răstignirea Lui și Învierii din morți.
* Crucea reprezintă simbolul creștinismului din Altarul Jertfei lui Iisus Hristos - Mântuitorul lumii.
* Sfânta Cruce este semnul închinării, pornește din frunte (simbolul Tatălui - Dumnezeu din cer), care trimite către Pământ (Fiul - Răstignit și Înviat pe Pământ) și ultima componentă a Sfintei Treimi (Sfântului Duh întruchipat în porumbel), spre slavă și cinstire - în numele Tatălul și Fiului și Sfântului Duh, Amin!
* Crucea semnifică puterea credinței asupra spiritului rău, ca simbol al Vieții și al Morții - Nașterea Domnului Hristos, Răstignirea și Învierea Lui.
* Crucea este simbolul Trinității creștine, care însoțește sufletul omului de la cer la Pământ, îl călăuzește pe drumul vieții, până la moarte, lasă semnul trecerii prin aceasta, cu numele inscripționat pe crucea mormântului și se întoarce cu sufletul la Dumnezeu. - Maria Filipoiu

La 1 August este prăznuită de Biserica Ortodoxă - Scoaterea Sfintei Cruci - sărbătoare crucială pentru credincioși.
Sfânta Cruce este prăznuită de-a lungul anului bisericesc de patru ori:
* Înălțarea Sfintei Cruci - 14 septembrie
* Duminica Sfintei Cruci - a treia duminică din Postul Mare
* Scoaterea Lemnului Sfintei Cruci - 1 august, Duminica a 6-a după Rusalii
* Arătarea Sfintei Cruci pe cer, în Ierusalim - 7 mai
La 1 august sunt prăznuiți și cei 7 frați Mucenici Macabei, mama lor Salomoni şi învăţătorul lor Eliazar, care au suferit chinuri mari și moarte martirică, pentru că s-au opus ritualului de închinarea la idoli și au urmat credința în Dumnezeu.
Prigoana a început în timpul regelui Antioh al IV-lea (175-164 î.Hr.) „care s-a revoltat cu mânie împotriva lui Dumnezeu și împotriva sfințeniei Lui, făcîndu-se chip al lui Antihrist" (Viețile Sfinților).
Pe fondul tulburărilor din interiorul lumii iudaice, regele Antioh, care domnea într-o parte a imperiului întemeiat de Alexandru cel Mare (Macedon, 336-323 î.Hr.), a dispus ca toate popoarele din toate semințiile aflate sub conducerea lui să adopte valorile elenistice (cultul zeilor), a fi singurul practicat.
Aplicarea acestei dispoziții în Ierusalim a fost favorizată de către „învățătorii cei mincinoși ai legii și de către arhiereii Ierusalimului, iubitori de stăpânire", între care s-a aflat și marele arhiereu, Menelae, cel care a deschis porțile orașului în fața armatei lui Antioh.
„De aceea, împăratul a luat cetatea cu puterea sa de oaste și a poruncit ostașilor să ucidă fără de cruțare pe toți cei ce se vor afla pe ulițele cetății; apoi, intrând prin case, să înjunghie pe bărbați și pe femei, pe bătrîni, pe tineri și pe prunci. Numărul celor uciși în cele trei zile a fost optzeci de mii, iar al celor legați și aruncați în temniță, patruzeci de mii. Mulți din acei cetățeni au fost dați în robia ostașilor, care au îndrăznit a intra cu mândrie în templul Domnului, având înainte conducător pe Menelae - vânzătorul patriei și al legii” (Viețile Sfinților).
Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit de către ortodocşi greci şi ruşi, pentru a sărbători victoriile din două confruntări simultane: ruşii asupra bulgarilor şi grecii asupra turcilor. Biruinţele acestor lupte au fost obţinute cu ajutorul lui Dumnezeu şi raze puternice de lumină izvorau la vedere din icoana Maicii Domnului cu Pruncul, purtată împreună cu Sfânta Cruce de cele două armate.
În această zi, la Constantinopol, era scos din trezoreria imperială lemnul Sfintei Cruci, se oprea pe parcurs la o fântână cu un baptisteriu, unde se făcea binecuvântarea apei, apoi era dus în procesiune până la Catedrala Sfânta Sofia. La ceremonie participau mulţi preoţi şi diaconi, care tămâiau pe tot drumul lemnul Crucii pe care s-a răstignit Mântuitorul lumii.
În această sărbătoare se scoate Crucea Domnului la pâraie, la fântâni şi la izvoare, împreună cu alte sfintele icoane, asemeni procesiunii inițiale, care începea din prima zi a postului și se continuat până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), pentru a purifica aerul şi a-i proteja pe locuitorii cetăţii de epidemiile ce se puteau răspândi cu repeziciune la acea epocă, mai ales pe căldurile din luna august.
Această sărbătoare coincide cu Postul Adormirii Maicii Domnului (1-14 august), post de rugăciune și priveghere, cu aceeași importanță ca Postul Paștilor, când Mântuitorul a fost răstignit pe Sfânta Cruce.
În această zi se ține cont de mai multe tradiții și obiceiuri, pentru a cinsti Sfânta Cruce și pe Maica Domnului.
Tradiția Scoaterii Lemnului Sfintei Cruci se ținea din palatul imperial în procesiune până la Catedrala Sfânta Sofia, Crucea era tămâiată de preoți și plimbată pe străzi în fiecare zi, iar credincioșii o puteau atinge și se puteau ruga la ea, iar la finalul procesiunii se opreau la o fântână, unde se săvârşea sfinţirea Agheasmei și a Sfintei Liturghii, indiferent de ziua săptamânii.
După sfințirea Agheasmei, preoții mergeau în casele credincioșilor, în special la cei cu probleme de sănătate, care nu puteu participa la procesiune. Despre Agheasmă se spune că e tămăduitoare de boli și poate alunga spiritele rele.
În această sărbătoare se face pomenirea celor 7 fraţi Mucenici Macabei, martirizați pentru credința în Mântuitorul Hristos: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim si Marcel, a mamei lor, Solomoni, și a dascălului lor, Eleazar. Refuzând să se închine la zeii păgâni și să renunțe la iubirea față de Dumnezeu, au fost aspru pedepsiți, chinuiți și aruncați în foc.
Se mai face pomenirea Sfinților nouă Mucenici care au mărturisit în Perga Pamfiliei: Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Catun si Evcleu.
Tot în acestă zi sunt pomeniți și Sfinții: Sfântul Papa cel Tânar, Sfântul Mucenic Eleazar, Sfântul Mucenic Chiriac, Sfântul Mucenic Teodor, Sfântul Mucenic Polieuct, Sfinții Mucenici Mini si Mineu.
Pentru creștini există o rugăciunea a Sfintei Cruci, care îi ajută pe toți cei bolnavi sau aflați la necaz, care se rostește în ziua de 1 august și ori de câte ori au nevoie.

Rugăciune Sfintei Cruci

„Să învie Dumnezeu, să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui, toți cei ce-L urăsc pe Dânsul!
- Să piară, cum piere fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară diavolii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii!
- Bucură-te, Preacinstită şi de viaţă purtătoare Cruce a Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului Iisus Hristos, şi S-a pogorât la iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe tine, Cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul!
- Îngrădeşte-mă, acoperă-mă şi mă păzeşte, Doamne, cu puterea Cinstitei şi de viaţă purtătoarei Tale Cruci, depărtând de la mine tot răul!
- În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Îţi încredinţez sufletul meu, păzeşte-mă, binecuvintează-mă, miluieşte-mă după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şi viaţă veşnică îmi dăruiește!
Amin”
Sursa: Viețile Sfinților - http://www.crestinortodox.ro)

Miluiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin!
1 august, 2021

Maria Filipoiu / UZPR
București-România