Sânzienele în Tradiții și Mitologie - maria.filipoiu

SÂNZIENELE ÎN TRADIȚII ȘI MITOLOGIE

Originea „Sânzienelor” se află într-un străvechi cult solar şi se mai numește în mitologie - „Cap de vară” sau „Amuţitul cucului”. Cucul este pasărea care cântă doar trei luni pe an - de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (în jur de 21 – 22 iunie) sau la Sânziene, pe 24 iunie. Când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Etimologic, denumirea de „Sânziene” se referă la trei elemente strâns legate între ele.
- Primul se referă la zâne, de obicei bune, harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie - noaptea Sânzienelor.
- Al doilea este reprezentat de florile galbene, care înfloresc în preajma zilei de 24 iunie și au efecte magice, fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume.
- Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României - Drăgaica.

- În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.
- Din 2013, Drăgaica este Ziua Universală a Iei, dedicată promovării iei românești, la inițiativa comunității „La Blouse Roumaine”.
- În folclorul românesc, Sânzienele sunt reprezentate de fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, imaginate adesea dansând.
Ele sunt considerate zâne ale câmpului, care atribuie proprietăți deosebite florilor şi buruienilor, în preajma sărbătorii de 24 iunie, când devin plante de leac. După sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, nu mai cresc și își pierd proprietățile.
- Leacul Sânzienelor. Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate, pentru tratarea bolilor sau alungarea tuturor relelor. De altfel, acum, o dată cu venirea verii, era un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac. În noaptea de Sânziene răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege.
În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi şi sensibili, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor, iar roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi şi de piele.
Magia iubirii. De această zi sunt legate diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.
În noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obişnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji: își înfăşurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile, îşi puneau în păr sau în sân floarea „Drăgaică”, pentru a atrage atenţia asupra frumuseții lor în tot cursul anului.
Fetele mai aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, în timp ce, dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă pentru a şti câţi ani mai are de așteptat.
Descântec de iubire. De asemenea, fetele obişnuiau ca, în timpul zilei, considerată o perioadă extrem de benefică, să se supună descântecului de întors inima unuia către altul.
Dansul Drăgaicei. Din spice de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau „dansul Drăgaicei”. Acest dans era o invocaţie pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor. În tradiţia populară se credea că, odată cu Drăgaicele, juca şi soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.
În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.
Roua miraculoasă era strânsă dimineaţa zilei de 24 iunie, când multe fete obişnuiau să se scalde în roua din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc şi mai ales se fereau să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu acea rouă era sănătos şi drăgăstos peste an.
Târgul Drăgăicii. În ziua de Sânziene se ţineau bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânziene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Argeş, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul Ialomiţa.
- În tradiția creștină, pe 24 iunie, credincioșii ortodocși sărbătoresc „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, considerată sfântă și nimeni nu trebuie să lucreze.
Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară, se fac pomeni pentru morţi, de „Moșii de Sânziene”, se face curățenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânări și se da de pomană la cimitir.

De Sânziene sau Drăgaică își serbează Ziua onomastică, nativele cu numele: Sânziana, Zina, Draga și derivate din acestea.

La mulți ani sărbătoritelor zilei de Sânziene / Drăgaica!

Maria Filipoiu - U.Z.P.R