Robertkoman - creaţii proprii

Mi-a fost frig, dar n-am fugit.
am strâns în piept ce mai ardea,
ca ceva mort pe care nu vrei să-l lași.
din tăceri nu am înțeles nimic.

Memoria locuiește la etajul trei,
deasupra unui magazin de pantofi.
În fiecare dimineață își udă ghivecele,
apoi deschide fereastra

O scurtă anchetă privind despărțirea

Timpul, spunea cineva, s-a așezat pe jos.
Dar timpul nu stă niciodată jos.

Matematica Scăderii

Matematica mea a fost mereu slabă.
La școală adunam mere —

GLUMA CARE ÎNCĂ ȚINE
«anii nostri»

Cine i-ar număra?

Geneza cu ceapa și alfabet

La început nu eram o idee, ci o ezitare a luminii,
ca un bec care pâlpâie pe hol înainte să se ardă de tot.

Sub praful minții mele

Sub praful minții mele, gri și voluptuoase
ecouri stinse, parfumuri de vicii

Între anotimpuri

Între anotimpuri e loc destul
să încapă o viață întreagă

Dacă aș iubi ce e iubirea

Dacă aș iubi ce e iubirea,
aș comite imprudența supremă:

CUVÂNTUL -

Există în caietul ăsta vechi, îngălbenit, cu linii albastre.
L-am scris prima oară când aveam nouă ani.