Realitate şi ficţiune literară - Naty Ela Călinescu

Nicio operă literară nu e privată de realitate, dar ficţiunea este cea care o îmbracă în viziunea artistică a scriitorului. A oferi ficţiune realităţii nu e acelaşi lucru cu a oferi realitate ficţiunii, dar realul îmbinat cu fictivul edifică opera literară şi conturează o artă dedicată artei, în care se împletesc destinele imaginare ale unor personaje. Căci a construi un personaj nu presupune a explora viaţa unui individ, decât în măsura în care scopul este de a observa, fără implicare directă, existenţa celor din jur pentru descoperirea inspiraţiei în sine, persoana fiind doar suportul tipologic în opera literară, scheletul personajului pe care autorul îl construieşte şi îl finisează caracterial prin filtrul viziunii sale artistice.

Persoana este doar imaginea realităţii şi nu echivalează cu personajul, căci acesta din urmă este produsul ficţiunii, al nemărginirii creativităţii umane, imaginaţia reprezentând elementul care dă valoare artei şi creatorului, iar în literatura română putem găsi exemple în acest sens: romanul Ion e inspirat de fapte reale, pe care Liviu Rebreanu le recunoaşte - scena cu sărutarea pământului, care este preluată dintr-un fapt real sau descrierea drumului şi a satului, precum şi scena cu bătaia fetei care greşise şi rămăsese însărcinată cu un flăcău amărât din sat -, dar farmecul operei constă în construcţia personajului care este a artistului, a scriitorului, iar asta nu afectează cu nimic valoarea creaţiei în sine. Din contră, prin Ion Liviu Rebreanu construieşte o tipologie umană, el fiind reprezentantul ţărănimii, al celor care făceau totul pentru pământ, cu riscul de a se degrada uman şi nu un reprezentant individual. Iar cu cât cititorul se regăseşte mai mult în acea tipologie sau regăseşte persoane reale care s-ar putea încadra acolo, cu atât valoarea creaţiei epice respective este mai mare, dar şi creatorul, autorul acesteia este cu atât mai iscusit.

Prin urmare, în orice operă literară există o doză de realitate, dar fără cantitatea de ficţiune arta literară nu se poate desfăşura în toată splendoarea ei, iar dacă personajele ar fi doar persoane, s-ar pierde esenţa trăirii scriitorului, a concepţiei sale creative şi imaginative ce îl defineşte şi îl individualizează, îl diferenţiază de alţi creatori.