Prezentare Violeta Mitru - Andrei Mocanu, Unde pleci, Omule - Andreimocanu1

POEZIA ZILEI

UNDE PLECI, OMULE

Autor: Andrei Mocanu
Prezentare: Violeta Mitru

,,Acest lucru pe care-l numim viață nu este o destinație cu un sfârșit, ci o cale pe care continuăm să călătorim atâta timp cât putem respira." Byron Pulsifer

Venim pe lume ducând cu noi o dorință căreia nu putem, nu vrem să i ne opunem. Este un impuls instinctiv, aproape: acela de a ne deplasa, de a cunoaște, de a călători.
Începem călătoria de descoperire a ceea ce se află în apropiere încă de când ne ridicăm în picioare, urmată apoi de aceea de cunoaștere, de transformare, toate cu suișuri și coborâșuri, dar și cu satisfacția că vom descoperi oameni și locuri, iar în final, ne vom fi întâlnit pe noi, cei care am devenit în urma acestui proces.
Suntem, însă, în aceeași măsură, legați prin nevăzute fire de locurile în care ne-am născut, purtăm în suflet, oriunde ne-am găsi, dorul de plaiurile natale, de casa părintească, iar gusturile, mirosurile, mângâierile, imaginile din copilărie nu pot fi uitate.
E o nostalgie care te-ndeamnă să te întrebi: ,,Unde pleci, omule?"
Acestea sunt și cuvintele din titlul poeziei lui Andrei Mocanu, cuvinte pe care le simt scrise ori spuse cu o urmă de amărăciune: ,,Unde pleci, omule, în zori de zi/Pe cărări de visuri, spre tărâmuri noi?".
Versurile sunt un balans între întrebări și sfaturi ori îndemnuri, o puternică temă este abordată în construcții de o aparentă fragilitate, care ne conduc, subtil, mai aproape de sine: ,,Lasă-ți grijile, în urmă, rămâi,/În tainice clipe, cu sufletul tău gol".
Amintirile ne poartă, ,,Cu doruri aprinse,/... Prin văi de tăcere, prin munții din gând", iar "cerul plângând" ne este martor zbaterilor.
În ultima strofă, revine întrebarea, autorul folosindu-se de imagini poetice ce induc, aproape, o stare de incertitudine: ,,Cu pașii nesiguri, prin valuri de fum", însă, mesajul luminos ce se degajă din îndemnul: ,,Întoarce-te acasă, la vechile cărări,/Unde timpul curge în ritmuri de-album", se subsumează întregii construcții lirice.
Versurile poeziei ,,Unde pleci, omule" pot fi, mai curând, simțite, cuvintele cheie făcând referire la percepții: ,,doruri aprinse", ,,văi de tăcere", ,,munți de gând", de aceea, vă invit să citiți cu sufletul creația autorului!
Felicitări alese, domnule Andrei Mocanu, pentru bucuria de a face împreună o călătorie spre plaiul de lumină pe care-l regăsim în cuvântul ,,acasă", acest lucru însemnând, poate, și o mai bună cunoaștere de sine!

UNDE PLECI, OMULE
Andrei Mocanu

Unde pleci, omule, în zori de zi,
Pe cărări de visuri, spre tărâmuri noi?
Lasă-ți grijile, în urmă, rămâi,
În tainice clipe, cu sufletul tău gol.

Plecăm cu toții, prin vremuri ce se sting,
Cu doruri aprinse, în pieptul arzând,
Prin văi de tăcere, prin munți de gând,
Căutând răspunsuri, sub cerul plângând.

Unde pleci, omule, spre care zări?
Cu pași nesiguri, prin valuri de fum,
Întoace-te, acasă, la vechile cărări,
Unde timpul curge, în ritmuri de-album.