- Acasă
- Portret pe un geam de troleu
5 a.m. dimineaţa. Era un ger cumplit, iar aerul greu se raspândea printre oamenii bolnavi… bolnavi cu sufletul. Era ceaţă groasă în acea dimineaţă, prea târzie parcă. Oraşul tot plutea pe un nor trist şi apăsător. Undeva, în apropiere se vedea răzbind prin fumul ceţii un brad înalt, împodobit superficial, cu toate luminiţele stinse. El înţepa cu acele sale micuţe atmosfera ce îi oferea doar un spaţiu claustral. Apropierea părea însă atât de departe, o viziune de tunel, o perspectivă sumbră. Pe strada ca o panglincă de argint fugeau maşinile într-o cursă nebună. Din loc în loc, nişte pâlcuri de zăpadă murdară mai aşteptau o urmă de soare. Mici porţiuni de gheaţă se mai distingeau ici şi colo, iar particulele minuscule sânteiau sublim, precum diamante şi cristale, reuşind un spectacol de lumini prin aburul ceţii, care parcă dădea semne că vrea să se retragă.
… Ea visa…
Staţia era aglomerată mai mult ca niciodată. Toate acele suflete îngrămădite aşteptau o călătorie, una singură, poate ultima. Feţele triste, cu ochii înlăcrimaţi şi buzele strânse în linii subţiri, se distingeau printre umbrele create de ceaţă. Lumina difuză scălda privirile lor temătoare, grele, încrâncenate. Aşteptau… Se uitau la ceas din când în când şi înjurau doar pentru ei minutele, secundele, autobuzele ce întârziau mereu, soarta, viaţa. Vorbeau puţin sau deloc între ei, se priveau analizator, se gândeau la vieţile lor sau ale altora şi mai sperau sau poate că nu. Observ cum oamenii renunţă des în ultima vreme. Se gândesc atât de mult încât îşi induc o serie de stări emotive puternice, de natură negativă, care îi împing la lucruri stupide, fără pic de raţionament. Sunt mai egoişti ca niciodată, un egoism provenit dintr-o lipsă de dorinţă de viaţă. Oamenii nu îşi doresc să moară. În fapt, nu cred că se gândesc niciodată la asta. Oamenii pur şi simplu nu îşi doresc să mai trăiască şi acesta este motivul principal care le determină egoismul exagerat. Feţele lor erau din ce în ce mai triste, simultan cu timpul care trecea inevitabil pe lângă ei, mai ales aşa, în acea aşteptare brăzdată de friguri, de frisoane, de dureri mai vechi sau mai noi.
…Şi totuşi ea era cea mai realistă persoană pe care am cunoscut-o vreodată…
Când în sfârşit farurile puternice ale troleului şi-au făcut loc prin aburul ce plutea în aer alături de fumul de ţigări ieftine, oamenii şi-au dezlipit picioarele în paşi mărunţi spre maşina ce avea să oprească. E ciudat cum feţele li s-au mai destins, de parcă acum se vedeau între ei, parcă îşi permiteau prezenţa unii altora. Oare să fie aştepatrea de vină pentru stările lor întunecate? Ori singurătatea ciudată a aşteptării? Ochii le-au rămăs la fel de cufundaţi în lacrimile pricinuite de ger şi de încă ceva ce numai ei ştiau, iar linia buzelor se dezlipea într-un surâs de misiune îndeplinită. Nu era nici o muncă istovitoare să aştepţi venirea unui troleu, însă oamenii sunt atât de nesiguri pe ei în ultima vreme încât, până şi o aşteptare bine meritată, poate constitui un real succes. Le apăreau pe feţe grimase diverse, nu foarte accentuate, dar care le sublinia latura umană… sau ce a mai rămas din ea.
… Ea a rămas tot acest timp cu aceaşi răceală pe chip, fără expresie, mutându-şi picioarele ca-ntru-un vals spre mijlocul de transport ce părea că o aştepta special…
Tălpile ghetelor de succed pe treptele troleului, oamenii înghesuindu-se şi împingându-se unul pe altul în disperarea de a prinde un loc pe un scaun obosit de călătorii ce l-au privit ca pe un premiu ales. Era deja o goană plină de disperare şi frustrări mai vechi. Poţi observa fără prea multă greutate cum oamenii se răzbună pentru necazurile lor în lucrurile mici şi puţin semnificative din jur. Brusc, aerul din troleu s-a umplut de liniştea şoaptelor celor mulţi. Vorbeau între ei, unii cu ei înşişi, alţii deloc. Era totuşi cald, chiar şi atunci când forfota a îngheţat, după ce fiecare şi-a obţinut locul pe care, mai mult sau mai puţin îl dorea.
… Ea stătea în picioare, aşa cum alegea să facă de fiecare dată. Nu a înţeles de ce oamenii sunt atât de doritori să prindă un loc jos. Se gândea departe, cum aşa e şi în viaţă: unii preferă să stea jos, ca la un spectacol, alţii stau în picioare, înfuntă fiecare curbă şi frână cu fiecare muschi încordat, au perspectivă de ansamblu şi control. Îi plăcea controlul sub toate formele sale. Îşi spunea adesea că un om ce deţine controlul este modelul perfect de om puternic, hotărât, determinat…
Cu toţi pasagerii la bord, troleul şi-a pornit motorul pentru noul drum, plin de noi aventuri. A lăsat în urmă oameni ce aşteptau alt traseu sau care nu aşteptau nimic, ci aveau doar o pură insomnie, într-o dimineaţă devreme de februarie. Când acceleraţia a fost apăsată cu grijă, toţi pasagerii s-au aplecat pe spate, apoi au revenit rapid în poziţiile iniţiale, într-un sincron perfect. Ţineau în mâinile tremurânde biletul proaspăt compostat. Atât de mulţi într-un spaţiu aşa mic, fiecare în colţul său. Se căutau locurile retrase de privirile curioşilor. Era o diversitate incredibilă, fiecare om cu o culoare a sa şi totuşi cu acelaşi obiectiv primar de a ajunge la o anumită destianţie. Troleul îşi făcea loc greoi în traficul aglomerat al dimineţii. Se mai auzea câte un oftat printre gânditorii la nimic ce se bucurau de locurile obţinute. Unii îi inspectau amănunţit pe cei din jur. Era o disperată cale de a se pune într-o poziţie net superioară faţă de ceilalţi participanţi la călătorie. Bătrânii erau cel mai adesea criticaţi şi tot ei erau cei ce criticau cel mai mult. Bănuiesc că oamenii au această nevoie de a căuta defectele celor din jur, de a le stipula slăbiciunile, greutăţile, pentru simplul fapt de a fi convinşi că poate ei au o viaţă cu un strop mai bună, că ei au reuşit mai mult, că au realizat mai multe.
… Ea stătea cu privirea aţintită la o bară de metal ce şi-a pierdut stălucirea sub amprenta generaţiilor ce şi-au purtat drumurile, gândurile, visele ţinându-se cu mâinile lor, transpirate de greutăţile veacurilor de mult apuse, de bările ce acum zac uzate, clătinindu-se uşor la fiecare frână apasată mai brusc. Nu o interesa ce se ascundea în minţile celor din jurul ei. Oricum ştia că, dacă ar vrea, ar putea să ştie exact ce gânduri curg pe buzele lor. Dar pur şi simplu nu îi păsa. A fost o vreme când, chiar dorea să facă pe plac tuturor, fără excepţie. Vremurile acelea au apus de mult, iar acum a rămas doar o conturată nepăsare, o ignoranţă pură. Îi plăcea mai mult să nu îi pese, pentru că aşa nu mai simţea nimic. A decis să pună capăt şirului de sentimente ce adesea îl simţea bătând cu putere la uşa sufletului. Iar când te decizi să nu mai simţi nimic, atunci e pentru totdeauna poate. A simţit prea multe, prea mult timp. Uneori lumea se dovedeşte mai sălbatică decât animalele din junglă, iar atunci trebuia să devi doar o persoană ce se camulflează uşor. Nu te poţi camufla atâta timp cât ai deasupra capului un curcubeu sentimental. A fost întrebată odată dacă se simte pradă sau prădator… a răspuns simplu că este şi va fi un vânător, în aşa fel încât să poată vâna şi prada şi prădătorul. Lumea a devenit mai simplă pentru ea…e mai simplu aşa, cel puţin pentru moment. De aceea nu îi mai păsa. Pur şi simplu în oglinda ochilor ei se reflecta banala bară de aluminiu…
Pe frunţile călătorilor apăreau deseori întrebările. Dimineaţa este o perioadă în care oamenii reflectă mult. Toţi se gândesc la toate şi în fond la nimic. E doar o aglomerare de gânduri în aerul puţin din troleu, un aer ce miroase sublim: a deznădejde, dorinţă, apăsare. Pumnii lor se strâng în încleştarea lacrimilor ce vor să alunece de pe creasta înaltă a obrajilor de lut. Lacrimile sunt mereu înghiţite în barajele făurite în inimă. Lumea îşi cântă des agonia, dar nu o pune niciodată pe hârtie. Oamenii sunt mult prea temători să aibă dovezi palpabile. Ei doar există în acel moment, apoi toate trec şi vin altele în loc. Speră că vor trece toate, iar când se va întâmpla, de ce să aibă prin sertare şi foi negre?
…Ea nu se mai gândea de ceva vreme pentru că ştia prea bine ce are de făcut. Era o fire pe cât de simplă, pe atât de complicată. Nu se putea înţelege nici măcar ea, aşa că nu avea pretenţii de la călărori. Cu ochii mari şi maxilarul încleştat într-o aură de porţelan privea spre nimic. Gândurile ei erau multe, dar erau încă ţinute într-o închisoare bine păzită. Era o formă de protecţie, aşa credea. Nu mai voia ca nimic să iasă din fiinţa ei. Nu îşi mai dădea voie. A suferit cu siguraţă mult înainte… Nu am aflat încă în legătură cu ce, dar sigur a durut destul de tare. Refuzul era un stil de viaţă, iar răceala ce o emana era doar un aer mult prea fierbinte să fie perceput astfel de oameni. Devenise mai titanică, mai rece ca niciodată, dar nu îi păsa. A ales singură, pentru binele ei, într-un mod extraordinar de egoist. Dar oare nu toţi ceilalţi erau egoişti în jurul ei? Ei de ce i-ar fi păsat? Nu cumva o făcuse mult prea mult timp? Şi totuşi nu s-a putut despinde de tot de latura ei umană, deşi era considerată un robot cu sânge-n vene. Vechile obiceiuri mor greu… aşa că a rămas pentru mulţi aceiaşi fiinţă draguţă şi amuzantă, care zâmbea de fiecare dată când prea multe lacrimi se adunau în ochii ei de sticlă. Era cea mai blândă persoană pe care am cunoscut-o vreodată şi totuşi cea mai năbădăioasă. Era subtilă, dar categorică, amuzantă, dar serioasă şi hotărâtă, visa mult, dar glasul ei marca doar realităţile dure. Putea să fie atât de deschisă să te asculte ani în şir şi totuşi nu spunea nimic din ce simţea ea, mai ales acum când sentimentele le arunca, condamnându-le pe perioadă nedeterminată. Nu am auzit-o niciodată să se enerveze prea tare, dar când o făcea, pentru ea nu era supărare, ci dezamăgire urmată de o garantată răzbunare. Oamenii au dezamagit-o mult, mai ales cei la care a ţinut mult, dar nu ştiu în ce fel… nu am aflat încă… Ştia bine că are controlul în mâinile ei, că nimeni nu îi trece peste cuvânt, că lumea vorbeşte urât, dar tot ce o interesa era că oricât de judecată era, toţi o apreciau într-un fel… era determinată, iar în cazul ei determinarea o făcea să facă Soarele să se învârtă în jurul Pământului dintr-o singură privire. A învăţat să manipuleze, să citească în viitor. Ştia ce urma să spună fiecare aşa că totul ieşea cum şi-a propus întotdeauna. A învăţat că singurele aşteptări pe care trebuie să ţi le formezi sunt cele pe care le ai de la tine însuţi. Astfel, cunoscându-ţi capacităţile nu o să fii niciodată dezamăgit. Cândva a obişnuit să aibă aşteptări de la cei din jurul ei, dar au eşuat rând pe rând. Oamenii fac greşeli multe şi mai ales repetate. A învăţat că un om care îţi greşeşte o dată, o să îţi greşască şi a doua oară. Nu mai credea în “a doua şansă”. Sunt amăgiri pentru a prelungi inevitabilul. Nu accepta greşeli. Nu mai voia, atâta timp cât lucrurile puteau să iasă perfecte, aşa imperfecte cum erau ele în fond. Îşi amintea deseori dezamăgirile, dar acum nu o mai doborau. Insista să nu plângă de două ori pentru acelaşi lucru, nu avea sens. A doua oară era deja cu mult mai puternică, iar toată durerea o transforma în determinare. Era un dublu câştig. Avea principii, idei, bariere şi era clar pentru cei din jurul ei că nu o să le încalce niciodată. Peste toate însă era o persoană în care clocoteau temeri şi dubii, dar le arunca într-un neant, considerându-le mult prea inconsistente chimic pentru lumea reală. A preferat să arate un gol interior, în timp ce era bântuită de batalioane de demoni. Ştia că lumea era rea, iar ea doar le arăta atât de multă dulceaţă, încât era sigură că li se va apleca. Era un zbucium plin de frumuseţe… mintea ei era un loc teribil. Nu mi-aş fi dorit să pătrund niciodată acolo, căci aveai senzaţia că dacă o să ajungi vreodată să o cunoşti dincolo de masca ce o purta cu ignoranţă zi şi noapte, nu o să mai ieşi niciodată teafăr. Te privea cu superioritate şi nonşalanţă, dar era cel mai bun prieten şi camarad. Emana însă un sentiment de prăpastie, de abis… poate din cauza ochilor ei … Avea cei mai întunecaţi ochi pe care i-am văzut vreodată, dar întunericul ei era doar o lumină aşa puternică încât nu putea să fie percepută de oameni. Zâmbetul era fals mai tot timpul, dar inima era elastic, în aşa fel încât te putea primi oricând, dar te putea strânge atât de tare încât să se asigure că ai murit. În fond, cred că avea nevoie să creadă din nou, dar pentru ea încrederea era o utopie. Câteodată speram că cineva o să se aventureze într-o zi să îi prepare un tort cu puţină dragoste şi fidelitate, sinceritate şi devotament, vise şi realităţi frumoase. Dar ce păcat că uneori călătoriile iau sfârşit mult prea repede, iar sacrificiile sunt în van, iar aventurierii nu mai au “loc de joacă”…
Noaptea se ridica la ceruri… Siluetele ce se conturau în gemaurile troleului îşi pierdeau din intensitate. Doar chipul ei neutru rămânea la fel de bine desenat pe suportul de sticlă. Călătorii au coborât rând pe rând din troleu. Călătoria ia sfârşit uneori mai repede decât ţi-ai putea imagina. Biletul expiră, nu te poţi urca din nou. Tălpile pantofilor ce se grăbeau să urce, acum se târăsc alene, fără impuls.
Când troleul a rămas gol, ea încă era în picioare. A închis ochii, iar genele dese şi lungi i-au măturat podeaua obrajilor, stropind cu câteva lacrimi micuţe. A deschis ochii, mai arzători ca niciodată. Şi-a dat părul peste umeri şi a coborât mai hotărâtă ca niciodată. A motololit biletul în buzunar, iar în aerul rece de afară a văzut păsări negre pe un cer alb. A deschis ochii larg şi a arătat lumii iubirea pe care ei au transformat-o în ură. Se simţea un vultur în zi de primăvară… iar atunci când şi-a închis aripile de metal a început să zboare… mai lin ca niciodată, mai uşor. A zâmbit firav, iar singura ei lacrimă care a mai căzut a fost un adevărat potop.
Troleului i s-au spart geamurile toate…chipul Ei a rămas cumva desenat pe cerul din nisip topit…
Sufletul ei gravita încă, dar nu era nicium făurit doar din materiale amorfe…
Ce pustiu e sentimentul de a te privi într-un portret…ce trist trebuie să fie…
Am zâmbit firav, mai fals ca niciodată…
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Larisa, iti multumesc pentru textul de mai sus, l-am lecturat cu placere. O zi frumoasa
marian
joi, 09 iulie 2015
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Darie Novăceanu
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Dumitru Țiganiuc
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Max Blecher
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Ștefan Radof
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Tudor Vianu
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Mickiewicz
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Alan Seeger
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfonsina Carolina Storni
Alfred de Musset
Alfred Noyes
Alfred, Lord Tennyson
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carl-Johan Charpentier
Carlos Barbarito
Carlos Drummond de Andrade
Carson McCullers
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Christina Rossetti
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Coral Bracho
Dante Alighieri
David Avidan
Derek Walcott
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dorothy Parker
Dsida Jenő
Du Fu
Dylan Thomas
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Edna St. Vincent Millay
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Edward Thomas
Edwin Arlington Robinson
Edwin Muir
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Brontë
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
George Hunter
George Oppen
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Harold Hart Crane
Heinrich Heine
Henry Lawson
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hiba Abu Nada
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Elroy Flecker
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Betjeman
John Keats
John Masefield
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
José Eustacio Rivera
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Joyce Kilmer
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kay Ryan
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Lasse Söderberg
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louis MacNiece
Louise Bogan
Louise Gluck
Louise Labe
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marguerite Yourcenar
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Strand
Mark Talov
Mary Oliver
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Norman MacCaig
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Ogden Nash
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Philip Larkin
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Refaat Alareer
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Richard Brautigan
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Robert Louis Stevenson
Robert Penn Warren
Robert William Service
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Shel Silverstein
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stanley Jasspon Kunitz
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Ted Sheridan
Theodore Roethke
Thomas Campion
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vachel Lindsay
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Wallace Stevens
Walt Whitman
Walter de la Mare
Walther von der Vogelweide
Wang Wei
Wendy Cope
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Henry Davies
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yehuda Amichai
Yuri Kageyama
Piramida de sticla din fata intrarii in muzeul Luvru (terminata in 1989) a fost proiectata de catre arhitectul american nascut in China, I. M. Pei.
1956 -S-a născut scriitorul Teo Chiriac.
1949 -S-a născut Francis "Mike" Rossi, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Status Quo).
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave
Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire!
Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și
Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro
Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte
Zidul de Mărgean, Emilian Lican

Distribuie: