Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXXV

Praştia luminii şuieră prin vreme
ca un corb de sticlă beat şi fără sens,
din potop şi milă se mai nasc poeme,
sub un glob de ceară rînced şi imens.

Ceramică
Steluța Crăciun

Un lut voi deveni și eu

Să vreau să tac, când bat tăcut cărarea,
E mult prea greu, căci grea-i singurătatea,
În monolog, vorbesc, mă cert cu mine,
C-am neglijat făr' să gândesc, cetatea.

Se ofilesc pe ceruri curcubeie,
De-atâta secetă, ce m-a cuprins,
Că a secat izvorul din condeie,
Ce desena pe bolțile din vis.

Plângăcioasa

Plângi pentru iarba care se usucă,
Şi pentru frunza din copac căzută.

Pornesc spre pădure și întâlnesc o floare,
E gingașă, suavă, frumos mirositoare,
Bunul Dumnezeu multe minuni mai face,
Dar omului nimic nu-i place!

Ultimul gând
de Gabriela Mimi Boroianu
25.01.2017

Când ai pus melodia ce porțile deschide
Iubirii către inimi de gheață, insipide,
Senina ta privire, în cerurile-albastre
M-a ridicat uşor, de subţiori, spre astre!

De ziua ta atât eşti de departe
Cum e în timp copilăria noastră!
Nu te-am uitat micuţă floare-albastră
Ci te-am ascuns la mine, într-o carte

Suntem bătrâni iubirea mea senină
am început să ne ascundem în noi
adulmecând aromele eternităţii
în netulburata mişcare a lumii

L-am numit Katrina,
Pentru că era un uragan
Ce-şi purta zâmbetul ca pe un portret de DaVinci,
Iar pielea îi părea făurită în Univers.