Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LIX

Un om care-a trecut prin viață
Cu greutăți, ce-i sunt pe față
Trecute cu brazde de lacrimi,
Și-a petrecut sufletu-n patimi.

Privește-mă galeș

Pe cer e un licăr, mesteceni de stele
Sau marea albastră, ca visele mele

Să visezi,să crezi, să speri nu e greu
Pentru a supravieţui, trebuie să încerci mereu.
Suntem actorii principali în propriul film al vieţii
Fii atent,soarta ne învaţă multe lecţii.

Ce mai faci, călătorule?
Altă dimineață cu bagaje
Și planuri riguroase
gata să-ți fie date peste cap?...

când m-am trezit era dimineaţă
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina

Norii beţiilor nocturne
Se risipesc
Dezgolind zorii
Plini de taine

De n-ai fi Tu, nici zarea nu ar mai fi senină
Iar florile-n câmpie nu ar avea lumină,
Pădurea n-ar doini, în linistea-nserării
De n-ai fi Tu să umpli cu pace largul zării!

De-i iubire, de-i durere,
Orice simț e doar părere:
Inima-i nemulțumită,
Dorința mi-e-neîmplinită.

Ce suntem noi ?


Ce suntem noi...doar suflete şi praf.

Aş vrea să pot răbda mai mult, să stau docil sub cruce,
Să nu cârtesc, să Te ascult, oricât de greu aş duce.
Să nu întreb mereu: "De ce?", când mult prea grea-i povara
Şi să-Ţi urmez cărările, din zori şi până seara.

Nu veţi putea să-mi răstigniţi cuvântul
Nici la altar păgân, nici în scripturi
Şi nu-mi veţi mai răstălmăci nici gândul
Aproape mort din mine, în torturi!

cu aripi desfăcute
biciuie vântul
peste culorile
ofilite

Decor de plumb,toamnă cu fală
Ne-mbracă într-o clipă plaiul
Natura-i toată în răscoală
Și vara și-a chemat alaiul

Ascultă, iubite!
Suspină cerul
prin fluierele frunzelor,
lupoaică albă, luna sângeră