Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXXIV

Zboară ușor stâlpii pe șosea,
Și plopii și vrăbiile zboară;
Mașina aleargă, zboară și ea
saltă fericită inima hoinară.

Am un plai ca din poveste
Am un plai ca din poveste,
Altul mai frumos nu este
Îl iubesc nemărginit,

Poate geana peste geană ca să-mi uite chipul tău
Dar prin întuneric iară te zăresc şi-mi pare rău...
Te-am lăsat a nimănui, lacrimi poate ai vărsat
Iar prin poarta larg deschisă cineva te-a consolat...

FIINȚA CEREASCĂ...
autor Nicolae Nistor
Așa au adormit copacii cu liniștea din noi,
puteai să fugi de mine în toamna aceea știrbă

În răscoala fără coase sufletul bea răzvrătire
Dorurile fug în doruri şi zidesc nemărginiri
Cântul gândului sihastru se topeşte-n amuţire
Pântecului fără stele, ii cer iarăşi izbăviri.

O rază de lumină


O rază de lumină mi-a pătruns în suflet,

Scursu-sa ca apa marii in Oceane
Dintre miile borcane
Se aduna laolalta
Nelasand geana pe geana.

Ușor, venea din depărtare, același dor pășind tăcut,
se strecura prin înserare o mângâiere din trecut,
se luminau pe rând ferestre, pluteam ca dus de-un veșnic val
spre tot ce astăzi nu mai este, spre îndrăgitul loc natal.

Vino viață să ne facem de cap,
Tu independentă și eu burlac,
Tu interesantă, eu aventurier,
Hai să ne întâlnim la mine pe palier!

e nevoie de fiecare om
pentru ceva anume

de exemplu

Viața asta prefăcută
Mă lasă din nou tăcută,
Sechestrată de rutină,
Nu-i nimic să imi convină.

Ținându-ne de mână,
lunecăm, lunecăm pe portativul Liniștii lui Beethoven.
Privirile noastre conturează raccourci-uri
ce se intersectează, ca într-o pânză de păianjen.

Un glas timid m-a întrebat:
- De ce compui? De ce tot scrii?
Zâmbind, l-am lămurit:
- Scriu pentru sufletul meu!

Dormitând în lună plină
nori răzleţi la unison,
tremură din rădăcină
în oglinzi de lacuri negre.