Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDLII

Fost-ai vis și stat-ai in tăcere
Lângă sufletu-mi plângând
Să atingem nemurirea
Conjurat de propria-mi iubire

Este Săptămâna Mare,
Cu toții ne pregătim
Să luăm Crucea în spinare,
Golgota s-o biruim.

Am lăsat cheile pe masă, lângă restul de cafea rece,
ca pe o semnătură pusă la finalul unei neînțelegeri.
E o liniște grea, de duminică în care nu se întâmplă nimic,
în timp ce pe stradă oamenii se grăbesc spre casele lor poleite,

îmi sap singur șanțul, cu palmele goale,
gonind orice suflet ce-a vrut să m-aline,
transform dorul lor în tăceri glaciale
și-alung mângâierea cu ghimpi de rușine.

Vreau ca lacrima ta să se usuce pe obrazul meu,
Acea noapte,
Încă o dată.

Cuvintele-necuvinte
(de ziua de naștere a lui Nichita Stănescu, 31 martie 1933) si declansator Dan Anghelescu

Vin la mine în vizită cuvintele-necuvinte,

Sus inima întruna
La tine nu privi
Ți se va da cununa
Dacă vei birui

Nimicul mă învăluie în noapte,
E liniște și ploaia scursă- n șoapte
De picături sparge tăcerea albă
A felinarului ce mă socoate oarbă.

Stăteam pe balcon cu o țigară stinsă în mână.
Pe măsuța de sticlă de lângă mine aveam o rodie coaptă si zemoasă.
Urmăream o pasăre ce părea sa aibă aripile zdrobite.
Lângă ea, era un om care ținea încleștat o piatră în mână,

Am luptat cu iarna, viscolul și vântul
Pe-ascuțite stânci în drumul spre Parnas,
Lira lui Apollo-mi primenea avântul
Spre izvorul din furia lui Pegas.