Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLXXVII

UNEORI, ÎN VIS…
( ,, O călătorie la capătul nopții’’ )
Uneori visez, că sunt poet și pot să scriu
Despre ceea ce aș fi vrut, poate în altă viață ca să fiu

Mi-a topit genunea înc-o săptămână...
Pașii mei zadarnic cer ieșiri din rând,
Monotonă toamna, dric din frunze mână,
Leneș curge noaptea, stele numărând.

eu moartea-mi voi zidi-o în ţărână
căci din ţărână suntem noi zidiţi cu toţii
suntem ca fraţi şi-n viaţă şi pe urmă,
cu genii, cu toţi proştii şi netoţii

Cu paravan de ieftine îmbrăcări,
Când stau și-mi văd șemineul zbătându-se in flăcari,
Care-mi distruge, rațiunea si gândirea mi se scurge,
Proprie se bea, cu un pai, din băutura cea mai ieftină, mi se soarbe,

Mai stați și nu mai colindați!
De toate ca să cumpărați
Că ce folos de nu-i iubire?
Și tot uităm de mulțumire...

Cu sangele fiert ,respir greu,

Cu durere-n suflet imi adun privirea,

Măi, române, frate dragă,
Ce se întâmplă nu e bine
Trădători de neam și țară
Azi au pus șaua pe tine.