Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XXXV

Paștile iat-au sosit
A Domnului înviere
Peste chipul liniștit
Ce le așteaptă cu plăcere

*din când în când e bună o rătăcire*


declar dizidență perpetuă în buclă atemporală

Dă-mi ochii tăi ce m-au tot vândut,
să-ți sărut tainic buzele fierbinți,
surâsul tău ce astăzi m-a crezut,
dă-mi sânii tăi pe un subtil sărut.

În ceaţa cimitirului
doi cai pasc
în faţa crucilor
a mea şi a ta

Mi-e dor
de vânt, de valuri și de mare,
de liniștea și fericirea ta,
de tot ce-i sfânt și de nemărginire,

O mi-e dor, mi-e dor de voi

Întorcând, la ceas de seară,
Lunga timpului purtare

Prin satul meu ce-l port de ani în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând

Delicată ca o fată
Floarea albă-n asfinţit
E în liliac pitită
Şi te-nvăluie subit

Teoretic nu sunt un tip practic Întâi
mă scol și apoi mă trezesc eventual
în brațe cu Fata Morgana regina in
somniilor mele dintotdeauna Însă ș

CINE EŞTI TU STRĂINE?

Cine eşti tu străine? M-a-ntrebat
Privindu-mă cu ochi de căprioară.