Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XLIX

Nu se cuvine omului dreptul la şovăire,
nu aceasta ne face încă să existăm;
vina n-ar mai fi vină şi nici iubirea iubire
dacă n-am şti să căutăm, să cizelăm.

DOAR CUVÂNTUL

Sfârşitul lumii sigur nu e mâine,
Săracii Terrei încă se târăsc,

Atâtea flori, o, Doamne, te-aşteaptă în Grădină
Să vii să le dai pacea.. Izvorul de Lumină,
Şi apa Ta cea Vie, potirul Mângâierii
Când florile suspină de dorul revederii

Și tu ești mai bătrân acum, și singur,
Și doar privind, o poză veche-n ramă,
Ți-ai amintit, îndurerat de vreme,
Că ai rămas în casă fără mamă.

picioarele desculțe
străbat cărarea ce duce
înspre valea
din fundul grădinii

Cine are conștiință pe pământ nu în gând,
Mai aude și-acum vocea lui tremurând,
Recitând de iubire, de părinți și de țară,
Versul lui îndulcind viața noastră amară.

Un boboc de trandafir e splendoarea din grădină
Și se vrea cu alt destin, iar puterea cea divină
O invocă ne-ncetat...Cum se roagă zi de zi
Să-i fie soarta schimbată, muză pentru poezii!

Prima zi de muncă pe pământ Adam se scoală
la primul semnal sonor Privighetoarea și-a făcut
datoria aprinzând cerul O singură notă a fost de-ajuns
Adam își pregătește uneltele de lucru brațele picioare