Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXXXVIII

Îți simt puterea iubirii
Vibrând într-o mână de lut,
Nici valul nici patima firii
Nu poate zdrobi al ei scut,

Privesc dulcele drum
De piatra arsă
Ce strabate orașul sterp
De orice simțire.

N-am mai trecut demult pe aleea fericirii
Si nu as vrea sa tin mortis ca sa mai trec,
Ca acel ragaz ce l-am lasat in urma despartirii
S-a irosit cu primul meu indelung regret.

Pastel

O mie de vise, o sută de ploi,
Se lasă tăcute, încet peste noi.

Lacul luna oglindește într-o noapte împlinită
De-ale viselor corăbii și puzderii stele-n sită
Se strecoară peste trestii, se preling până la apă
Unde s-a oprit sfioasă căprioara și se-adapă.

M-am săturat de coada vacii
de coarnele plugului belit
mi-am umplut cu stele sacii
dansând bătuta pe-un cuțit

M-am aşezat pe marginea sufletului
să înfloresc lumini din hău
e atât de frig!
doar corbii veghează

Te Iubesc de dincolo de mine