Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LV

N-o să mă supăr nicodată pe voi
că staţi în faţă şi eu mai înapoi;
ori că prietenii din biografia mea
poartă pe umeri, epoleţi mai de soi.

Toamna-ntoarse obrazul de prin cetini, arsă,
palmele-i de humă cară-n brațe mirii
umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă
ceruind sub frunze moartea-n cartea firii.

Poetu-i valoros, mergând spre moarte.
Veți spune, poate: este un truism!
Nu vreau să cad în ieftin patetism,
Dar astăzi nu-i de-ajuns să ai doar carte,

Petic cum să-i pun
balonului de săpun

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Este Luni,la muncă iar
Unde-l văd pe domn primar
Regele guvernator
Peste banii tuturor

eşti bogat şi totuşi nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău

Podul

Mă simt pod peste un râu
Care curge spre izvor,

Luna,
Puţin cam obosită,
Îşi mângâie razele
Cu palmele norilor,

Armonii divine

La margine de apă, în liniștea naturii,
Pe brazda bătucită de alți câțiva drumeți,

și eu am lacrimi ca și tine
ascunse în perna nopți
și eu am vrut și am avut
călătorii ascunse

Eternă noapte simt că o să fie
Cu triste zâmbete și triști copii
Și vânt slăbit ce n-o să mai adie
Și grânele trecute pe câmpii.

năucitor de frumos
mi-am amanetat visele
n-am iubiri
care să-mi plângă

Poliția politică a timpului
Cotrobăie cartierul
Împînzindu-l cu pozele noastre alb-negru
Și mesajele de rigoare

noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele oraşului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp

în cârciuma din gang fumul de ţigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,

În fiecare toamnă o iei de la-nceput,
Tu poţi întotdeauna ce altul n-a putut:
Să creşti cu-a ta iubire şi harul ce îl ai
Vlăstarul ca să-l umpli cu flori în luna mai...