Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXVI

Șuieră tristețea-n geamul care-nchide gânduri reci
Și cu vântul singuratic sufletul azi îl petreci.
Printre ramurile goale, îndoite de furtună
Treci prin toamna plumburie, frângi privirea chiar când tună!

Am să vă spun povestea ce-am reușit s-ascult
Pe-un țărm atât de aspru și de bătut de vânt,
Încât din începutu-i, în tot acel tumult,
N-am înțeles nici timpul, nici locul pe Pământ.

https://httppoemsweb.wordpress.com/2017/10/28/vinovat-de-toamna/

gândurile prinse ca
într-un cortegiu tragic
mustesc rana sub paşii
umezesc ţărână cu fiecare minciună

Ma uit la tine și te sărut,
emoția a probat frumos;
nu te temi și m-ai crezut,
mă uit la tine, și-i plăcut.

Se-ncruntă stelele, privind din constelaţii
Prin norii răzleţiţi de aripe de înger,
Se-ndreaptă Ursele spre ceruri, cu damnaţii,
La aspre judecăţi, cu sabie şi fulger.

Atăta liniște între pereți
Așa de multă pace între drepți!
Atăta bunătate se strecoară
Prin zidurile groase ce-mpresoară

Prezența ta e hrană vie-n mine,
Un nesecat izvor de biruință!
Nu-mi este frică să trăiesc cu tine,
Căci zilnic ești prezentă-n conștiință.

Alergi prin iarba de nimeni cosită;
Înaltele,spinoasele,tulpini cu ciulini
Îți sfârtecă pulpele goale
Și te văd fericită.