Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDXXIV

Chipul tău între palmele mele
Care te ating cu roua nadirului
Cu stele întunecate
Cu străzi de opal

Știu ce vrei azi de la mine!
Îmi vrei zumzetul de albine
Printre florile de măr
Ce-au căzut în al meu păr...

nufărul ce înflorește în mâl
se mulțumește cu lozul fără soare
hăul său budurul drăcos
nu trăiește nici nu moare

Când ești făcut din paie,
Te mistui de la o scânteie prefăcută-n vâlvătaie.
Suflul unei brize mici,
Te face să te ridici.

Așa cum vrăbiuța ciripește,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Așa cum guguștiucul gângurește,
Îmi cânt și eu amarul în poeme.

Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.

Eu sunt iubirii menestrelul-
A ei aripă m-a atinis
Spre--a viețui la fel ca Mielul
Pe crucea Golgotei întins.