Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDXLVI

Ce e aceea ce mulți nu prețuiesc
Dar i-e podoabă mâinii oricărui împărat,
Să doară e făcut, firesc
Cu sabia-nrudit e; dar curat!

Pastel idilic

Ciorchini albi de mioare
peste colinele de verde crud

ea nu crede încă,
dar nu a fost niciodată
mai frumoasă
ca acum,

Am plecat sa colindam
P la case sa postam
Pe Youtube si pe Tip-top
Cantari vechi si noi in snopi

Colind
Hai să vindem ce am visat
Și să ne mutăm la sat.
Știi, vom face un ospăț

De când
iarna
parcă
a dispărut

N-ai vrea tu să vii să-mi spui,
Că prin ochii tăi căprui,
Se-mpletesc în zarea serii
Doruri vechi și visuri noi?

Te caut iar în nopți cu sufletul aprins,
Îți simt iubirea caldă care pătrunde-n mine,
Și dorul mă cuprinde în vid și în abis
Iar lacrimile-mi cad în nopțile divine.

Între două frunze moarte
Stau speranțele deșarte
Și atârnă de o creangă,
Învelite într- o rugă.

Limba română ne ține de vatră,
ne poartă dorul pe câmpuri și-n sat,
ea crește-n suflet, tăcută și dreaptă,
povestea străbună ce nu s-a uitat.

Ghetele stau la fereastră
Lustruite viguros
Toți așteaptă să primească
Un cadou mai valoros.