Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXIV

Întindere de apă,
Ce străluceşti sub razele soarelui
Frumusețe de mulți văzută
Profunzime de puțini cunoscută

*împărtășire*
Lui C.A.

Din adâncuri , din străfunduri
Îmi răsar noi începuturi
Niște zile ce-s sortite
A fi clipe strălucite

Sună vioara și hora se-ntinde,
Flăcăii de mijloc frâng fete cu foc,
Se urcă la ceruri tot jarul din joc,
Chiar soarele unde-i , mai tare s-aprinde.

Jilţ lui Dumnezeu

Dacă-aş lăsa...inima, să plece,
ar trage după ea şirul de vene,

Viaţa?
Nu e decât o clepsidră
prin care curg
din nimic spre nimic.

Amintirile m-apasă,
Se aprind dureri în mine,
Simt cum îmbâcsit de tine
Ochii lacrimi grele varsă...

aş putea lăsa timpul
să curgă în contrasens,
între două căni de visuri calde,
pană mi se îmbată retina

Joc șotron la miezul nopții cu-o mumie egipteană
Este vis sau e aievea? Simt miros de smirnă arsă
Lângă mine, fără straie, nefiresc de pămînteană
O copilă cu păr roșu frumusețea își revarsă.

înaintea noastră erau copacii deșirați
iar eu când mă aplecam să culeg pietrele
cerul se curba odată cu
aplecarea mea

Răscolind tăcerea, lungile ecouri,
pe la miezul nopţii, se întorc din nou,
să-mi aducă-n taină magice tablouri
redescoperite într-un vechi tangou.

fata de marmură rece
privea fix spre nicăieri
sculptată la comanda unei lumi care nu știe ce vrea
o lume care face din femei idoli

Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înţelesurile,
să-ţi arăt că te înţeleg când nu eşti înţeles,
să te hrăneşti

Dragă Kitty ploaia nu mai poate spăla
nimic Nici crimile nici răutățile oame
nilor Ura-i mai rea decât rugina Erodea
ză condița umană dintr-un capăt în altul

Lacom îmi este gândul,
să nu mai zic de poftă! —
Dar, din păcate, tu
nu ai deloc habar