Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXLII

Acest pământ ne e ținut străin
Pe care cresc recolte de pelin
La fiecare pas ne-atacă lei
Că-n ochii lor nu suntem decât miei

Piroga lunii împunge nori subțiri,
Luceafăru-i aprobă gestul in vii sclipiri,
Licuricii clipesc în lumină,
E noapte parfumată ,divină.

Cerbul cu amurg în frunte

Prin vâjâit de codru care geme
Neliniștea, în cioburi de gânduri se frânge,

Cu multã vreme în urmã,
un om mergea abãtut
de gânduri când, deodatã,
atenţia i-a fost atrasã de un copac,

Mai adă, Doamne, adierea verii,
Căldură blândă-n luna lui Cuptor,
C-am construit departe de izvor
Și-am adormit la porțile vegherii.

La o cafea,cu-amicul meu,în zori-de-zi
Vom ghici,unul-altuia,în negrul zaț,
Nici nu contează că ce au fost nu vor mai fi
Decât familii de prieteni tulburați.

Jumătatea drumului sinusios
Se contorsionează, întoarce pe dos
Sentimente și scoate din praf gânduri
Uitate de mult... Le așez în rânduri.

Ce goală e casa-ntru totul,
Și ce frig e pe patru în noapte,
Mi-e ciudă să-ți legăn mijlocul,
Sub voalul păgânelor fapte.

Dragostea-i o coardă de vioară,
În noapte cântă și-n zi coboară,
Visele-nfloresc în vremea ploioasă,
Cu inima plină de amintiri, duioasă.

LEGENDĂ DE NISIP

Unii îmi spun că ți-ai schimbat demult adresa
Oricum nu pot s-o aflu și-mi pare inutil