Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXXXII

N-are rost să-ți admir chipul,
Când nici nu îl pot percepe;
N-are rost să-ti aud vocea,
Când nu ai nimic să-mi spui;

Unde oare a fost bucla drumului ce n-am parcurs?
Universuri paralele, clipa mare mi-ați ascuns!...
Mi-ați răpit cântul și zborul către țărmul neatins,
Unde-i raza ce topește golul umbrei, c-un surâs!

actrița visa ultima scenă
în care costumul ce-l purtase o viață
se destrăma în lumina subțire a reflectoarelor obosite
câțiva greieri aplaudau

Câte minuni

Îmi las sufletul la soare,
vântul să mi-l judece,

Grămezi de dimineți peste grămezi de nopți ,
De-a lungul
Și de-a latul,
Iernilor reci și-al verilor fierbinți.

A trecut şi ianuarie
cu
ochii legaţi
de

În zorii imperiali ai unei zile toride
Visam libelule ștanțate pe prispă
Cu flori de' armurariu legate cu laur
Și păpădii suflate de'al Pământului Faur

Ce vrei să știi, ploaie de gânduri?
Pe frunte rânduri după rânduri
Mi- ai unduit din semeție
Crezând că vei topi mândrie...

Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...

Când amurgul stă să ardă