Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXLIII

Poezia mâinii drepte

versurile degetelor

Odihnește-ți iubite
Chipul lâng-al meu dulce sân
Și șoptește-mi în slove sfinte:
Al inimii mele ești stăpân.

Cuvinte uitate

Am ales nişte cuvinte şi le-am uitat pe un mal
neumblat, de forma trupului cabrat al unui cal.

Furtuna o rupse din zborul spre cuib
și-o duse în locuri străine;
Zdrobită, năucă se zbate prin glod,
în trestii, sub ape saline.

Motto:
De mine, mamă, nu te-o dezbina
Nici codul roșu-al fulgilor de nea.

Și s- a mai dus o vară
Și s- a mai dus un an...
Începe să ne doară
Privirile în van.

NOAPTEA PE CÂMP

de Marian Florentin Ursu

Surâsul tău e soare veșnic,
Pe-ogorul sufletului meu.
E ceru-n care-mi mân himeric
Nourii negrii-n ceasul greu!

Soarele încet coboară
După munți, la asfințit,
Înserarea se strecoară,
Arșița s-a domolit.

Voi fi lumina vie

La capătul tunelului pustiu
te-aştept iubite, să mă ţii de mână