Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLXXXIX

Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?

De ce nu pot a-ți alunga
Din mintea mea eu chipul,
Dar vântul poate-a ridica
De jos în sus nisipul?

Lângă tine
...
Lângă tine uit
Grijile soartei incerte.

O nouă zi
ne îmbrăcăm înainte de a ne coborî din pat
ne strâng hainele sau prea largi ne sunt,
prea elegante, prea fade, prea grele

Nu- și amintește ce- a pățit,
Cum s-a înfipt(și-a fost cumplit)
În buturuga împietrită
În neființa nedorită.

Dor… în armonie!
Iubita mea din norul tău plin de culoare
Mi-ai trimis, floarea albastră a dorului,
Am primit-o cu multă căldură şi ardoare!

Fuse-amiază cu ninsoare,
Dar cu soare-n ochii mei
Ce-n albastra lor mirare
Scăldau feți frumoși și zmei!

Decăderea

Sub a lunii regală rază
cu alveole amorțite de nicotină

Din catedralele sufletelor triste se ridică la cer
cântecele inimilor noastre,
Cântece ce vor să îți vestească haosul infernal
în care se scaldă omenirea.

ADIO MAMA MEA, ADIO TATĂ

de Marian Florentin Ursu