Poetul care a învins moartea - maria.filipoiu

EMINESCU – POETUL CARE A ÎNVINS TIMPUL ȘI MOARTEA

* Eminescu este geniul poeziei, care a învins timpul și moartea, devenind nemuritor prin opera sa și ocupând un loc în Constelația Universului. – Maria Filipoiu
* „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar!” – Mihai Eminescu

Poetul Mihai Eminescu este și va rămâne cel mai mare reper cultural, ca spirit vizionar dăruit de Dumnezeu României, spre a fi Sufletul Poporului Român și Identitatea Culturii Naționale. Inegalabilul poet național este un nume de seamă în cultura universală și etalon al iubirii de neam și țară – icoană vie în altarul sufletului românesc.
Declarat poet național și aniversat la Ziua Culturii Naționale – 15 ianuarie (Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010) – Mihai Eminescu reprezintă pentru majoritatea românilor „valoarea absolută a culturii românești”.
Academicianul Ioan Aurel Pop afirma la împlinirea a 130 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu: „Eminescu este valoarea absolută a culturii românești. Nu există român onest astăzi care să nu recunoască în Eminescu exprimarea cea mai bună a corzii noastre sufletești. De la poezie până la dramaturgie, de la proză până la articolele din „Timpul”, Eminescu rămâne modelul nostru de viață (…). Eminescu este printre noi, trăiește cu noi și dacă decupăm extrase din presa eminesciană avem impresia că au fost elaborate ieri sau alaltăieri. Există o vână în opera lui Eminescu care depășește spațiile și timpurile și care rămâne valabilă în veac”. – Academician Ioan Aurel Pop
https://www.mmstiri.ro/s/presedintele-academiei-romane-ioan-aurel-pop-eminescu-valoarea-absoluta-a-culturii-romanesti/
Eminescu era conștient de geniul și vocația lui profetică pentru neamul românesc, iar dovada incontestabilă se află în înscrisurile lui: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar!”. Ca o atestare a enunțului, confirmarea valorică este făcută la aproape 100 de ani de la trecerea lui în eternitate, de către criticul literar Vladimir Streinu – „Opera lui Eminescu reprezintă actul de identitate universală al neamului nostru”.
Eminescu este România, cu sufletul mare cât neamului binecuvântat cu geniul său poetic.
În fața operei sale au îngenuncheat toate geniile lumii, neputând a-l egala. Când rostești Eminescu spui România. Când spui România îl rostești pe Eminescu – două entități ale aceluiași univers – Universul Poeziei. Ele se întrepătrund, inseparabil, ca Dumnezeu și Cuvântul la Facerea Lumii:
„La început era Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” – Evanghelia Ioan: 1,1
Eminescu poate fi considerat a treia entitate a Trinității culturale române – Sfântul Eminescu al literaturii, care a sfințit România și Poezia.
Românismul eminescian este cea mai înaltă treaptă a demnității umane și patriotismului național și cel mai mare reper valoric al românilor. El este Dumnezeu, așa cum l-a văzut poetul basarabean Grigore Vieru. În viziunea lui Grigore Vieru (un alt geniu al poeziei), Eminescu este Dumnezeu, substituit în poemul omagial „Eminescu”.
El nu spune: Dumnezeu să ne judece, ci așa cum nimeni nu a mai scris până la el, „Eminescu să ne judece”, ridicându-l la cel mai înalt rang al celor două lumi.
Nu există o altă personalitate marcantă, care să fi dus numele țării acolo unde nimeni nu a ajuns și nici nu va ajunge vreodată. Eminescu este în cer și pe Pământ, poetul cât Universul: o stea, o planetă, un crater, toate îi poartă numele. Pentru că Eminescu este poetul din care și Dumnezeu citește și se minunează de câtă dumnezeire este în dulcele grai românesc, numele lui ar trebui învățat încă din pruncie, ca un sfânt – Sfântul Poeziei.
Eminescu este „Luceafărul Literaturii Naționale și Universale”, care și-a câștigat primul loc în literatura română, chiar și dincolo de moarte, stabilind un record de neegalat – poetul nepereche și nemuritor.
El a îndumnezeit poezia și la misiunea profetică a contribuit cu întreaga sa însufleţire şi cu deplina sa spiritualitate ortodoxă, fiind numit „Omul deplin al culturii românești” – Constantin Noica
Nicio personalitate a culturii noastre nu a pătruns mai adânc în fibra neamului românesc, așa cum a făcut-o Eminescu, devenind un etalon și un barometru între iubitorii de neam și nepăsătorii ori contestatarii marilor valori spirituale. Eminescu a anticipat năzuințele în tot ceea ce românii din toate provinciile visau de veacuri: unitatea națională, o societate dreaptă și incoruptibilă, un trai decent, lipsit de grija zilei de mâine și încadrarea spirituală pentru restaurarea omului creştin în matca sa ortodoxă.
Mântuitorul Iisus Hristos le atrăgea atenția contemporanilor Săi: „Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” – Matei: 6, 21
„Omul trebuie să aibă înaintea lui un om ca perfecțiune, după care să-şi modeleze caracterul şi faptele. Precum arta modernă datorează renașterea, modelelor antice, astfel creşterea lumii noi se datoreşte prototipului Omului moral, Iisus Hristos. După EL încearcă creştinul a-şi modela viaţa sa proprie, încearcă combătând instinctele şi pornirile pământeşti din sine.” (Ion Holban: Opera eminesciană – un îndreptar al educației naționale)
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/60-106.pdf
„Eminescu a impus fiinţei umane un mod aparte de a fi şi a gândi, de a avea o trăire activă în istorie, în eternitatea spiritului creator; opera sa poate servi drept îndreptar al educaţiei naţionale. Prin muncă onestă, dragoste de carte, de adevăr, de frumos, un popor cu conştiinţă de sine poate deveni un păstrător de înalte valori ştiinţifice, culturale şi morale.” ( Ion Holban: Eminesciana – pag. 60)
Filosoful Constantin Noica vedea în Eminescu „omul deplin al culturii românești” și l-a comparat cu marile personalități ale Renașerii italiene, Leonardo da Vinci și Pico de la Mirandela.
Valoarea operei eminesciene, care se ridică la nivelul geniilor universale, este confirmată de cea mai înaltă personalitate academică: „Valoarea lui Eminescu este comparabilă cu valoarea lui Shakespeare pentru literaturile anglofone, cu valoarea lui Cervantes pentru cele de limbă spaniolă, cu valoarea lui Goethe pentru germani, cu valoarea lui Sienkiewicz, să spunem, pentru polonezi, cu valoarea lui Petofi Sandor pentru maghiari”. – Academician Ioan Aurel Pop
Aceste afirmații confirmă teoria scriitorului Mircea Eliade care scria un adevăr colosal: ,,Dacă poporul român dispare de pe fața pământului și rămâne o carte a lui Eminescu, lumea va ști cine au fost românii”. Mai poate răsturna cineva lumea și teoriile ei despre valorile culturale din România?
„Eminescu – Românul absolut” este cel mai mare reper al spiritulității românești, iar recunoașterea lui este datoria personalităților politice de la cel mai înalt nivel în domeniul cultural. (potrivit https://destepti.ro/mihai-eminescu-omul-deplin-al-culturii-romanesti)
El a a ridicat cultura literară la nivel mondial, mai presus de propria viață punând interesele patriei, pe care a idolatrizat-o.
Nu de puține ori, atitudinea patriotică din creațiile sale s-a repercutat asupra vieții și muncii din care își câștiga existența, manifestare potrivnică a politrucilor vremii.
Eminescu – ziarist de talie mondială
„Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român, în această calitate fiind primul analist economic şi politic din istoria României.
„Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluțiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Editorialele domnului Eminescu, din cadrul rubricii cu acelaşi nume, sunt fragmente extrase din articolele sale – apărute în publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) – şi din manuscrisele publicate postum.” (Din https://www.justitiarul.ro/16217-2/ )
Dacă cititorul rămâne uimit când citește opera artistului de geniu Mihai Eminescu, același lucru se petrece și față de Omului Eminescu. El este scriitorul etalon și omul exemplar: corect, loial, drept, demn, necruțător, în primul rând cu sine, pentru că a muncit până la epuizare, apoi cu greșelile celorlalți, pe care nu le uita și nu ierta. Și-a iubit țara, poporul și limba română, pe care a dus-o până la acea perfecțiune care poate fi întâlnită în paginile creatorilor de geniu. Nu s-a umilit și nu a negociat nimic, a fost categoric atunci când avea un punct de vedere și nu s-a lăsat cumpărat nici de laude, nici de poziție socială. Ca o ironie a sorții, a fost încercat de suferință și boală, sfârșind în mod tragic.
El n-a avut nimic în viață, dar a câștigat totul dincolo de granițele ei, afirmând anticipat:
„Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.” – Mihai Eminescu
Cea mai mare avere și-a adunat-o în cer, prin opera care l-a ridicat la rang de Dumnezeu al literaturii române, depășind toate granițele, de timp și spațiu, așa cum i-a fost scris, iar el a transcris:
„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar!” – Mihai Eminescu
Intensitatea liricii, tematica vastă și dinamica imaginilor poetice îl îndreptățesc să fie considerat cel mai de seamă poet al literaturii române.
Opera eminesciană nu este ușor de parcurs, dar poate fi receptată pe mai multe nivele de lectură.
Primul impact pe care îl are cititorul operei eminesciene este momentul în care intră în contact cu poezia sa, în lectura poeziilor scurte, cu muzicalitate deosebită, multe din ele fiind transformate în romanțe apreciate de public. Al doilea nivel este cel al iubitorului de poezie – cititorul de literatură bună, care poate aprecia un act de cultură și valoare, așa cum este lirica eminesciană antumă și postumă. Ultimul nivel de cunoaștere și receptare a operei eminesciene constituie apanajul specialiștilor: cercetători, exegeți, critici și istorici literari.
Poetul din inimile românilor a slujit cultura română și a purtat în sufletul său năzuințele neamului românesc, iar opera lui Eminescu a străbătut veacul, așa cum a intuit Titu Maiorescu.
Pe Eminescu nu l-au ocolit nici poeții de mai târziu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, considerându-l cel mai mare poet național, ce rămâne reperul absolut al culturii și spiritualității românești. Criticul literar George Călinescu afirma că Eminescu este în literatura română „poetul nepereche a cărui operă învinge timpul”.
Mihai Eminescu – Luceafărul Poeziei Românești – mare patriot român, poet național, prozator și jurnalist – s-a stins din viață la numai 39 de ani (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889), la București, în plină efervescență creatoare, dar a continuat să-și ducă lumina în astrul care i-a consacrat eternitatea și a rămas în conștiința neamului ca etalon al Culturii Naționale, dar și nume important în Cultura Universală.
Eminescu este și va rămâne cel mai mare reper valoric al tuturor românilor, tezaurizat de cultura națională. El și-a câștigat singur locul, chiar și dincolo de moarte, stabilind un record de neegalat.
WORLD RECORDS ACADEMY / ACADEMIA RECORDURILOR MONDIALE a omologat, în 2009, „Luceafarul” poetului Mihai Eminescu ca fiind „Cel mai lung poem de dragoste, cu 98 de strofe.”
„Agenția spațială NASA a dat numele Eminescu, unui crater de pe Planeta Mercur. Multe imagini de pe planeta Mercur, inclusiv imagini ale craterului Eminescu au fost realizate de sonda spațială Messenger, aparținând NASA și lansată în anul 2004.
Cei de la World Records Academy spun despre „Luceafarul” că poate fi considerat atât un poem romantic, cât și unul modern, al mileniului trei, prezentând „Luceafărul”, pentru „generaţia Youtube” de astăzi, drept „o combinaţie între povestirile filmelor «Pe aripile vântului» (dramă romantică), «Star Trek» (poveste SF) şi «Love Story» (poem romantic cu sfârşit dramatic, precum filmul celebru)”. – Statistică Internet
Pentru români, Eminescu este binecuvântarea Dumnezeirii cu lumina creației literare, la care să își încălzească inima și sufletul.
„Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieții.” – Mihai Eminescu ( http://www.citatepedia.ro/index.php?id=227897)
Singura dorință a scriitorului este cunoașterea și recunoașterea creațiilor sale în decursul timpului, așa cum ne îndeamnă și „Poetul care a învins timpul și moartea”

Maria Filipoiu - U. Z. P. R