Poezii despre Ploaie:

Vulcan de ropot ce erupe
Din 'naltul cerului de plumb,
Anunță mari mișcări de trupe
Făcând stejarul falnic strâmb.

Plouă cu șoapte
...
O, câte-aș putea să spun despre ploaie,
Sau aș putea s-o rog să se oprească,

Reîntoarcere la nebunia ploii

Bat tobele continuu în burlane.
În nebunia ei, zăluda ploaie

Cerul tăcut

Mi-am întrebat cerul, despre albastrul deschis,
seninul acela, ce-mi intră în suflet

Pouă
...
Plouă într-una, șiroaie, șiroaie,
Pământul mustește de apă de ploaie,

Galben-pal în rătăcire

Flori mărunte, flori albastre,
cad bijuterii lucrate

Două zile şi o noapte

Într-o zi plictisitoare-n care ploi sărută vântul
şi-apoi cad, udând pământul,

Stropi de ploaie racoritor,
Se scurg pe al meu suflet calator.
Inchid ochii, cugetator,
Contopindu-mi visele intr-un lin zbor.

Tu o camelie în ploaia de aprilie
Te laşi să fii de ploaie înviorată
Ai crescut fireşte lângă o chilie
Mă apropii de petala înmiresmată

Afară-i mohorât şi plouă,
Când vezi frunzele căzând
Şi ceasul bate ora două.