Poezii despre Ploaie:

Peste dealuri și pe munți ploaia iarăși se abate
Pe când vântul cu tărie peste case acum bate
Cade ploaia pe pământ cade ploaia din nălțime
Peste case și ogoare peste-a florilor mulțime

VIN PLOILE


Dacă mă vor condamna ploile să le mân picăturile,

Plouă necontenit
chiar daca-mi simt sufletul
în primăvară
ploaia îmi conferă melancolia ei.

Ploaie de dor...

A mai trecut placid o noapte peste mine
Cu răvășirea aspră a unei amintiri ascunse

În zilele ploioase
Când ceru-i supărat,
De laşi să-ţi intre-n oase
Tristeţea, neapărat

Trist este azi afară,
Cerul ploaie strecoară,
E gri deasupra noastră
Şi toţi stăm la fereastră!

Azi în drumul meu pe-afară
M-a prins o ploaie de vară
Ce-a ţinut un sfert de oră,
Picuri mari jucau în horă.

Punând
piciorul
pe
gâtul

Ce mai plouă, plouă-ntruna,
Plouă-aşa ... fără de rost,
Norii-şi scutură ranchiuna
Peste un pământ anost.

I

Ca sa se spele, ca sa se usuce intr-un simun de suflete,
parasind trupuri de copii striviti sub roata de beton a clipei de acum,