Poezii despre Ploaie:

Nu vreau ca să fiu exclus
Din măreața Ta privire
Ci mă vreau Isus inclus
Să fiu spre desăvârșire

Pe palma zilei care cântă
Melodios și cald privirea
Stai acum— și tu ascultă
Ca să acepți iarăși iubirea

Nu mai pică stropii-n glie și nici umbra nu mai umblă
Pe afară după tine parcă vremea este strâmbă
A stat ploaia pe ferestre dar a nins și e zăpadă
Alb e totul azi în jur parcă timpul e de gardă

Ploaia nu îmi

Ploaia nu îmi mai priește
Și nici picurii de apă

Soarele s-a ascuns pe cer în nouri
şi se adumbreşte zarea;
ne-aduce ploaia vestea în ecouri,
munţii asediază depărtarea.

Mămulică, ce mai ploaie
Că și vremea se înmoaie!

Astăzi la Poeții Noștri

Cade ploaia pe hotar
Și pe pomii desfrunziți
De pe-al vremii stăvilar
Chiar pe apele cuminți

Cade ploaia

Cade ploaia pe pământ
Cade ploaia pe fereastră

Ploaia

Afară plouă de-abia respiri
Și-n soba cenușie focul geme,

Vine ploaia iarăși vine
De pe munții de priviri
Și pe mine și pe tine
Să ne poarte-n amintiri