Poezii despre Patrie:

Moldova nu se termină aici
Moldova nu se termină acum
Prutu-i ghemuit ca un arici
Prutul fi-va lovitura de tun

Boala cea mai grea

Mă roade aprig timpul
Mă uită carnea mea

Ofrandă ție sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii
Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii
Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii,
Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii.

Român între români

Român între români, ăsta mi-e țelul,
chiar dacă de ai mei sunt alungat

Dragã poetule al neamului meu românesc,
te rog cu toate versurile mele
sã mã ierţi cã îndrãznesc
acum, în acest miez de ianuarie,

De-ar fi să vină iar moș Ion Roată,
La porțile prezentului, să bată
Ar mai găsi românii pregătiți
Să-şi deie mâna, să fie uniți ?

Se înalță azi făclie
Și în inimi de români
Înfrățite peste glie
Se-aud glasuri din străbuni.

Ori pe veacuri sprijinită,
Ori pe coada de la sapă,
Ani și ani neodihnită -
Ochii spre frumos mai scapă!

Peste satul meu răsare luna
Cu un voal de brumă argintiu,
Stelele pe rând îi duc arvuna
Coborând din ceruri, albul viu.

Cu ploile de gloanțe
Ce au muşcat din carnea
Copiilor-eroi,
Cu bălțile de sânge