Poezii despre Patrie:

Bate vântul prin ogradă
DNA-ul ce să vadă
că poetu-n mintea lui
este dat vai dracului

Alungând din urmă zile
Veneau hoardele încoace
Ca să semene movile,
Să desființeze-o pace.

În pădure-i proaspăt și răcoare
Și uitate sunt apusuri roșii,
Iar în satul părăsit de Soare
Înfloriră strigătul cocoșii.

Dom`profesor se duce ţara asta dracului
de râpă Îmi spune revoltat Mister Bulă Din
cauză de maşină defectă Am făcut şi eu prima
călătorie cu trenul după 89 Domnule ce dezastru

Războiul

Se-adună comisii și-ncep protocoale,
Guverne adoptă măsuri austere

Ce-ar mai fi oare de spus?

Ce-ar mai fi oare de spus
Când văd morți neîngropați,

Ni-i neamul prins în rădăcini adânci,
În glia stăpânită de străbuni,
Precum un brad în clinul dintre stânci
Sau vița bolții la ai noștri buni.

Voi români

Voi scumpi părinți, români în lege,
Vă învățați copiii să mocnească

Fulgul

În zbor ușor și legănat
A coborât un fulg de nea

Zi sfântă

Atins-am astăzi idealul
Pe-altarul cărui s-au jertfit