Poezii despre Patrie:

Ridicăte-n picioare Românule Cel Mare
Românule din țară și cel de pe hotare –
Trezește-te la Viață din letargia toată!

Românie, Românie, ţară tristă, muribundă,
Ultimele tale lacrimi în ţărână se scufundă.
Ciocanul lovind în cuie se aude tot mai tare,
Maica Domnului ţi-aprinde sub cruce o lumânare.

Dintre cate stele sunt pe cer
O stea este unica...
Nu-i nici cea mai mare, dar nici cea mai mica
E Romania, straluceste cel mai tare!

A fost odată o țară minunată
Cum nu ai să vezi niciodată ,
Cu munți de aur și argint
Ai dacilor ce nu mai sunt.

ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ

Capul plecat, sabia nu-l taie
Nici demnitate-n om nu face,

!
!undeva spre răsăritu',
zice lumea că-i necaz,
umbrele au dat cu flitu'

I

Zice-se că erau un popor dârz!
Așa că le cam plăcea viața.

Închideţi ochii, români
Închideţi-i şi nu mai priviţi
Toate-s nenorociri, toate-s pierdute
Tu române, tu du-te..

În mijlocul de iarnă și de frig,
În centrul căsăpirilor de Țară,
Într-un popor retras de la câștig
A răsărit în grai o primăvară.

...Ecouri captate din bezna vechimii
Arhive culese, artistic ornate
cu flori sau cu spini împopoţonate.
Preluate purtate, nicicând demodate