Poezii despre Patrie:

Revoluţia incident sau necesitate
No unde mergi
Mi-e foame merg la revoluţie
Voi Ăia de sus

Ne înjurați în liniște morbidă
Și ne-acuzați că nu luptăm mai mult,
că lenea noastră este prea aridă
să reînvie marele tumult.

Românie, Românie -
Îndrumarea și povața,
Visul din copilărie,
Dorul pentru toată viața.

Primăvaro, Primăvaro !
Unde-ai fost ? Te-am căutat!
Dar venii pe ne-aşteptat
la Românii tăi, la ARO!

Țara mea frumoasă!...

Nicio stea n-are să fie azi pe harta lumii
Și nici raze strălucindă din corola lunii,

Țară, Românie sfântă!

Te-ai unit! Și azi se cântă, numai românește,
Țară, Românie sfântă, glia ta rodește !

Plânge țara, plângem noi
Că suntem plini de nevoi,
Plângem noi și cu noi ȚARA
Că-i este prea grea povara

Ce-ți doresc eu ție , dulce Românie...

Ce-ți doresc eu ție , mamă Românie,
Țara mea de jale, țara mea de chin ?

De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Românii sunt gratuiți
piața-i plină de români
fiți-ar dracului de fritzi
dați o stea pe două pâini