Padurea - Razvan

Astăzi sunt un copac, ieri am fost un trunchi de copac, poate mâine am să fiu doar o rădăcină de copac. Dar astăzi sunt un copac şi aud drujbele scrâşnind aproape. Poate că eu sunt cel ales de data asta, poate din trunchiul meu vor muşca dinţii ascuţiţi ai ferăstraielor. Şi mai târziu o parte din mine va fi carte, altă parte – raft de bibliotecă, iar restul va arde pentru a încălzi membrele degerate ale vreunui moşneag veteran de război. Acum sunt un copac şi poate într-o zi, un om mă va alege pentru a ciopli în mine o canoe, sau un idol păgân şi atunci am să plâng cu lacrimi umede şi albe. Sunt un copac şi-n jurul meu pădurea, fraţii mei, copacii, mă protejază. Căci poate ei vor fi aleşi să cadă sub securile oamenilor şi apoi să devinã idol, foc, sau canoe. E singura speranţă pe care o am, că celălalt, fratele meu din pădure va fi următorul. Nu eu, Doamne, te implor, fă ca celălalt, fratele meu din pădure să moară următorul!
Atunci când Nichita s-a întors în pământ, pădurea a plâns o vreme